Pasapoartele biometrice si semnul fiarei

Nu s-au stins inca ecourile disputei dintre guvernantii nostrii si anumite grupari religioase, grupari care se opun aparitiei pasaportului biometric.
    Am urmarit felul in care s-a dus aceasta lupta si luarile de pozitie si am constatat ca ne impartim in patru categorii.
    Din prima categorie ar face parte cei ce se opun cu vehementa acestor pasapoarte, apreciind ca cipul pe care il contin este semnul lui Anticrist despre care se vorbeste in cartea Apocalipsa.
    A doua categorie ar fi cei ce-i ridiculizeaza pe primii si ii catalogheaza ca fiind fanatici religiosi care nu vad altceva decat conspiratii satanice.
    A treia categorie ar fi guvernantii care, indiferent ce cred, trebuie sa duca la indeplinire niste sarcini trasate de UE, iar a patra categorie, cea mai numeroasa, ar fi constituita din cei ce nu stiu ce sa creada si nici nu le pasa de cipuri sau pasapoarte biometrice.
    Daca ar fi sa aleg o categorie de care sa ma alipesc, dintre acestea patru, as fi tentat sa ma apropii de prima. Pentru-ca este evident ca introducerea in pasapoarte a acestui cip nu este decat inca un pas facut de guvernanti in dorinta lor de a monitoriza tot si de a sti tot, de a controla.
    Imi aduc aminte de celebra emisiune de televiziune “Big Brother”. Succesul ei spune multe despre felul in care sunt construiti oamenii, cei care nu-l cunosc pe Dumnezeu. Le place sa stie tot, sa-si bage nasul peste tot, sa stie ce face vecinul, guvernatorul, vedeta, boschetarul. Sa stea deoparte, ferit la randul lui de ochii altora, ascuns in spatele ecranului de sticla si sa monitorizeze tot. O curiozitate bolnavicioasa ii macina pe toti. Le place, va place sa puteti supraveghea si vedea totul, sa intrati in cele mai ascunse colturi ale intimitatii celorlalti, sa stiti ce mananca, ce lenjerie poarta, ce gandesc, cati bani au in cont si multe alte lucruri de felul acesta. Suntem o societate tot mai obsedata de dorinta de a sti ce fac ceilalti, de a patrunde in intimitatea lor. Dorinta aceasta este una de sorginte satanica.
    Satan si-a dorit intotdeauna sa fie ca Dumnezeu. Din aceasta cauza el a fost aruncat din cer dar nu a renuntat la planurile lui. El tot mai vrea sa fie ca Dumnezeu. Sa stie tot, sa controleze tot.
    El are puteri mari, asa a fost creat de Dumnezeu, dar nu are atributele lui Dumnezeu. Pe langa alte atribute pe care Dumnezeu le are si Satan nu, el nu este atotputernic, nu este omniscient (adica nu stie tot, ca Dumnezeu), nu este omniprezent (adica nu poate fi in acelasi timp in orice loc in Univers, ca Dumnezeu) si lista poate continua. Dar faptul ca nu este asa nu inseamna ca nu-si doreste sa fie asa. Si ca nu lupta pentru a sti cat mai mult, pentru a controla cat mai mult, pentru a stapani peste cat mai multi.
    Cand Satan L-a ispitit pe Domnul Isus, dupa ce El a postit patruzeci de zile, i-a spus Mantuitorului ca daca se va inchina inaintea lui va primi toate imparatiile pamantului si stralucirea lor. Domnul Isus nu i-a replicat ca nu are drepate, adica nu este stapan peste imparatiile pamantului, semn ca vrajmasul avea aceste imparatii sub autoritatea lui. Si le are si azi.
    Acum, daca Dumnezeu i-a ingaduit vrajmasului sa stapaneasca peste aceste imparatii, dupa ce l-a aruncat din cer, el va incerca, si incearca, ca macar aici sa fie stapan absolut, cautand sa-L imite pe Dumnezeu. Scopul lui final este sa controleze tot, sa stie tot si sa se faca totul asa cum doreste el. O palida revansa impotriva lui Dumnezeu care, asa cum am spus, stapaneste peste tot, stie tot, controleza tot, chiar si pe cel rau. Acesta nu poate face decat ceea ce ii da voie Dumnezeu.
    Asa ca nu ma mir deloc de ceea ce se intampla azi cu pasapoartele biometrice, de camerele de supravegheat, tot mai prezente, de satelitii care au ochii atintiti spre noi zi si noapte, de telefoanele ascultate, de cipurile pregatite ca sa ajunga pentru fiecare om.
    De aceea spuneam ca mai degraba m-as identifica cu cei din prima categorie. Ei au dreptate pana la un loc. Cred ca, atat cat tine de noi, trebuie sa luptam, cu armele legale pe care le avem, pentru a pastra toate acele drepturi lasate de Dumnezeu fiintei umane si pe care chiar legile tarii noastre, deocamdata, ni le ofera. Adica, daca tot se spune ca avem dreptul la intimitate, sa faca bine cei ce ne conduc si sa ne asigure acest drept fara a ne fura alt drept, acela de a fi liberi, de a trai conform propriilor noastre convingeri. Nu este normal ca sa ni se fure libertatea pretinzand ca in schimb ni se ofera intimitate si siguranta. Este absurd si chiar ridicol, dar daca ne gandim ca Satan este stapanul incepem sa intelegem. Ni se ia dreptul la libertate, un drept pe care nici macar Dumnezeu, cu toata starea noastra decazuta, nu ni l-a luat.
    Deci primul grup pe care il aminteam are dreptul sa protesteze si sa fie nemultumit. Dar, pe de alta parte, in multe aspecte, nu pot fi de acord cu acest grup.
    Protestul a fost initiat si condus in numele credintei crestine, considerandu-se ca trebuie luata atitudine in fata unui pericol extrem de mare, care ne pandeste pe noi, credinciosii. Acela de a fi insemnati cu semnul fiarei. Nu spun ca nu este asa. Dar pana aici sunt multe alte pericole care ne pasc, pe noi credinciosii, si despre care protestatarii nu au spus nimic si de fapt nimeni nu vorbeste despre ele.
    In Biblie sunt putine referinte la semnul Anticristului, chiar foarte putine. Este o avertizare si o atentionare in legatura cu acest aspect atat de spectaculos. Si trebuie sa tinem seama de el. A-l neglija nu este un lucru intelept, nici a-l minimaliza. Daca Dumnezeu a hotarat ca trebuie sa ne atentioneze in legatura cu acest aspect, a-l neglija inseamna a nu-i da cinste lui Dumnezeu. Dar a exagera in aceasta privinta poate fi la fel de periculos. Pentru-ca atentia noastra se poate canaliza pe o directie care nu este cea mai importanta. Este adevarat ca cei ce vor primi semnul pe mana sau pe frunte, aproape sigur ca este vorba despre cipul aflat in discutie, vor fi despartiti pentru totdeauna de Dumnezeu, si din aceasta cauza nu pot sa ma identific nici cu cei ce sunt nepasatori (pentru-ca nepasarea in cele duhovnicesti duce la moarte), nici cu cei ce ii iau peste picior pe cei ce manifesta interes in aceasta privinta (pentru-ca zeflemeaua si mandria sunt poate cela mai grave pacate) si nici cu guvernantii care, poate fara sa fie constienti, se lasa folositi de Satan si manipulati pentru-ca el sa-si pota duce planurile la indeplinire, dar inainte de a fi despartiti de Dumnezeu din cauza cipului oamenii vor fi despartiti de El din alte motive. Sau altfel spus: vor fi oameni care probabil nu vor primi pe mana sau pe frunte semnul Anticristului si tot in iad vor ajunge. O sa incerc sa ma explic.
    Asa cum spuneam in Biblie se vorbeste putin despre semnul fiarei. Gasim mentiuni despre acest semn in ultima cartea Bibliei, Apocalipsa. Suntem avertizati de Dumnezeu sa avem grija pentru-ca cei ce vor primi acel semn nu vor avea parte cu Dumnezeu in Imparatia Lui. Dar pana aici, pana la Apocalipsa si la semn, Biblia este plina de avertizari, de semnale de alarma pentru cei ce vor sa ia aminte si sa nu fie despartiti de Dumnezeu din alte cauze decat semnul fiarei. Aflam ca nu doar semnul acesta ne poate desparti de Dumnezu.
    Domnul Isus, apoi apostolii trag nenumarate semnale de alarma si ii avertizeaza pe toti care traiesc in pacat ca peste acestia va veni mania si pedeapsa lui Dumnezeu.
    Profetul Isaia, cu circa 700 de ani inainte de Domnul Isus le spunea celor din vremea lui, care nu erau in pericol de a fi marcati cu un cip ca, citez: “Pacatele voastre pun un zid de despartire intre voi si Dumnezeu; pacatele voastre va ascund fata Lui si-L impiedica sa va asculte.”
    Domnul Isus de multe ori foloseste expresia: “Vai de voi!”. Si niciodata nu s-a referit la cip ci la pacat! La un moment dat le spune celor cu care vorbea: “Daca neprihanirea voastra nu va intrece neprihanirea fariseilor si carturarilor cu nici un chip nu veti intra in Imparatia cerurilor”. Lui Nicodim, de asemenea un om de frunte, un invatat, un religios, ii spune ca daca nu se va naste din nou, din Dumnezeu, adica nu va fi schimbat in faptura cea noua dupa voia Celui Preainalt, nu va vedea Impartia cerurilor.
    Domnul Isus nu vorbea paganilor ci oamenilor religiosi. La fel si azi, oamenii religiosi si apoi toti trebuie sa afle ca inaintea cipului pacatul ii desparte pe oameni de Dumnezeu si ii trimite pentru totdeauna in iad.
    Urmasii Domnului Isus au tras de asemenea, multe semnale de alarma in legatura cu pacatul care ne desparte de Dumnezeu.
    Autorul Epistolei catre evrei scria: “Vegheati sa nu fie intre voi nimeni curvar sau lumesc”. Azi a fi lumesc sau a trai in curvie este un mod de viata pentru majoritatea covarsitoare, religiosi sau nu. Care protesteaza sau nu impotriva cipului, fara nici o diferenta.
    Apostolul Pavel, in Epistola catre romani scria ca “umblarea dupa lucrurile firii pamantesti este moarte, este vrajmasie impotriva lui Dumnezeu, ca cei ce sunt pamantesti nu pot sa placa lui Dumnezeu”. Si ca sa nu fie confuzie pentru nimeni, in alta parte, in Epistola catre galateni, apostolul identifica faptele firii pamantesti, cele care ne fac sa fim lumesti, prin urmare despartiti de Dumnezeu. Ele sunt: “adulterul, curvia, necuratia, desfranarea, inchinarea la idoli, vrajitoriile, vrajbele, certurile, geloziile, maniile, neintelegerile, dezbinarile, certurile de partide, invidiile, uciderile, betiile, imbuibarile si alte lucruri asemanatoare cu acestea”. Si apostolul Pavel spune apasat: “Va spun mai dinainte, cum am mai spus, ca cei ce fac astfel de lucruri nu vor mosteni Imparatia lui Dumnezeu.”
    Apostolul Pavel nu face nici o mentiune in scrierile lui despre semnul fiarei. Dar de nenumarate ori avertizeaza ca cei ce traiesc in pacat nu vor fi in cerul lui Dumnezeu.
    Faptul ca in Biblie se vorbeste atat de des despre pericolul pacatului, de fapt toata Biblia este plina de asemenea avertizari, si doar putin despre semn, este o dovada graitoare despre ceea ce considera Dumnezeu a ne pune mai mult in pericol.
    Satan cauta sa ne manipuleze, sa ne abata atentia de la lucrurile importante in asa fel incat sa avem o parere buna despre noi, sa credem ca suntem pe drumul cel bun dar, de fapt, sa fim departe de Dumnezeu si nici macar sa nu stim.
    In zilele acestea este mare framantare in legatura cu semnul fiarei. Intr-o anumita masura este bine ca este asa. Dar cei mai multi care vor ajunge in iad nu vor ajunge acolo din cauza ca au primit, pe frunte sau mana, semnul fiarei ci pentru-ca au trait in pacat. O sa ma explic din nou, ca sa nu fiu gresit inteles: Alaturi de cei multi, foarte multi, care de-a lungul timpului au facut faptele firii pamantesti, au trait in pacat nesocotind jertfa Domnului Isus si sansa oferita de Dumnezeu pentru a fi salvati si care vor fi in iad din aceasta cauza, a pacatului, alaturi de ei vor fi si altii, foarte putini raportat la numarul total de condamnati vesnic, care, la sfarsitul vremurilor, vor fi primit semnul fiarei.
    Este adevarat ca este trist si dureros sa ajungi in iad din cauza semnului dar care este diferenta intre acestia care au ajuns in iad din aceasta cauza si cei ce au ajuns acolo din cauza pacatului? Toti vor suferi la fel. Multi dintre cei ce astazi traiesc nu vor mai fi in viata in momentul cand oamenii vor fi nevoiti sa aleaga daca sa primeasca semnul sau nu. In fiecare secunda mor oameni pe acest pamant fara sa fie obligati sa primeasca semnul dar ei merg in iad daca au trait in pacat si nu s-au impacat cu Dumnezeu prin credinta in Mantuitorul Isus Hristos. Aceasta este marea tragedie a omenirii: Oamenii merg in iad desi exista sansa de salvare. Iar cei ce ar trebui sa le spuna celor ce sunt in intuneric spiritual acest adevar eliberator se ocupa de alte lucruri si scenarii. Asa cum am mai spus mai spun inca o data ca este posibil ca sa ajunga in iad oameni care nu vor primi semnul pe mana sau pe frunte, care vor iesi in strada si vor protesta, dar care nu s-au pocait de faptele lor rele, de scarboseniile pacatului, de faptele firii pamantesti, care nu s-au nascut din nou din Cuvantul lui Dumnezeu si din Duhul lui Dumnezeu.
    Toata agitatia din aceste zile nu este altceva decat o alta diversiune a lui Satan. Ca sa abata atentia de la adevaratele probleme la una mai putin importanta, dar mai spectaculoasa. Din dorinta lui de a ne controla si de a ne stapani.
    Atentia noastra nu trebuie sa fie concentrata, focalizata, pe subiectele de senzatie ale vremurilor pe care le traim, chiar pe semnul fiarei care, iata, este de actualitate, ci pe sfaturile si invataturile Mantuitorului Isus Hristos si apoi a sfintilor Sai apostoli. Preocuparea unui om care vrea sa fie cu Dumnezeu trebuie sa fie ascultarea de Dumnezeu si implinirea voii Lui.
    Credinta in Domnul Isus Hristos, pocainta de faptele rele, trairea in sfintenie, in ascultarea de Dumnezeu si plinatatea Duhului Sfant fac ca noi sa-I apartinem lui Dumnezeu. Suntem proprietatea Lui. Si daca suntem ai Lui atunci El nu ne va lasa in acele momente grele care vor veni peste omenire. Va fi scutul si taria noastra. Acele momente nu ne vor surprinde pentru-ca Duhul lui Dumnezeu care este in noi ne va arata cum stau lucrurile si ne va invata cum sa procedam. Solutia nu este sa fim peste masura de preocupati de senzational ci sa fim plini de Duh. Avem pilda celor zece fecioare. Cei preocupati de senzational si nu de viata sfanta se vor trezi in final goi, fara untdelemn in candele si lasati afara de Mirele ceresc.
    Mitingurile si marsurile de protest impotriva homosexualilor sau a pasapoartelor biometrice sunt cu folos numai daca cei ce se implica in aceste actiuni au si o viata sfanta si curata inaintea lui Dumnezeu. Eu nu cunosc inimile oamenilor dar Dumnezeu le stie.
    As spune, in final, parafrazandu-L pe Domnul Isus care ii certa pe religiosii din vremea Lui si care, la fel aveau atentia canalizata pe o directie gresita, a ritualului in locul dragostei de Dumnezeu si de oameni, ca mai intai pe acestea sa le facem, adica sa traim vieti sfinte si curate, dupa voia lui Dumnezeu si pe celelalte, adica luarile de pozitie impotriva a tot ceea ce nu-i dupa voia lui Dumnezeu si care afecteaza viata comunitatii, sa nu le lasam nefacute.
    Asa ca, de fapt, nu ne impartim in patru categorii ci in cinci.