„oricine va vrea să-şi scape viaţa o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa pentru Mine o va câştiga.” Matei 16:25
A fi guvernat de interesul propriu, a evita lepădarea de sine şi sacrificiul de sine, a trăi pentru scopul de a aduna în jur şi în propriile mâini cât mai multe lucruri cu putinţă care să ofere mângâiere, plăcere sau putere – toate acestea par a fi căi prin care cineva îşi poate salva viaţa. Însă, dacă acesta este motivul, viaţa este cu adevărat irosită. Acesta este înţelesul profund al cuvintelor Domnului. A umbla după sine înseamnă a-l pierde. Noi nu am învăţat deloc cum să trăim cu adevărat, până nu am învăţat să trăim pentru Hristos. Ceea ce păstrăm pentru noi înşine pierdem; doar lucrurile la care renunţăm le păstrăm cu adevărat. Egoismul nu înseamnă numai păcat ci şi moarte spirituală.
Calea ca cineva să-şi salveze viaţa, spune Stăpânul, este să o piardă. Hristos Însuşi Şi-a pierdut viaţa, Şi-a dăruit-o într-o jertfire de Sine plină de dragoste pentru binele altora. Părea a fi o pierdere; însă a fost ea într-adevăr o pierdere? El a regăsit-o într-o slavă şi mai mare. Pavel şi-a pierdut viaţa pentru Hristos, a renunţat la tot de dragul Său, a suferit totul şi, în cele din urmă, şi-a dat însăşi viaţa; dar a pierdut el ceva prin jertfirea lui de sine? O fată tânără, frumoasă, educată, respectată, cu o familie frumoasă şi mulţi prieteni, a întors spatele confortului, eleganţei şi abundenţei şi s-a dus să ofere educaţie sclavilor eliberaţi. A trăit în mijlocul lor, şi-a consacrat viaţa ei tânără şi bogată, în efortul de a-i ajuta şi a-i salva. Într-o zi s-a îmbolnăvit şi a murit, iar prietenii ei au spus: „O, ce risipă a unei vieţi preţioase!” Dar a fost într-adevăr o risipă?
Toţi cei care Îl urmează pe Hristos cu adevărat fac această alegere înspre a-şi salva şi a-şi pierde viaţa – adică a alege între interesul propriu şi Hristos ca motiv al trăirii lor. Urmându-L pe Hristos se poate să nu fim chemaţi niciodată să facem mari sacrificii; însă faptul de a fi gata să le facem în cel mai înalt grad este sugerat în legământul nostru de ucenicie. Totuşi, această pierdere înseamnă salvare; este ca sădirea grîului auriu în pământ – pierzându-l pentru un timp – cu scopul de a secera apoi o recoltă bogată în viitor.
James Russell Miller (1840-1912) – „Veniţi la o parte” (Lampadarul de Aur)
