În lumea în care trăim oamenii fac ceea ce cred ei că este mai bine. Deşi de cele mai multe ori greşesc. La prima vedere multe dintre demersurile lor par îndreptăţite şi de folos dar analizate mai cu atenţie se dovedeşte că nu sunt benefice, ba chiar le sunt dăunătoare. Iată în continuare o ştire din această categorie:
“Cercetătorii americani au identificat “comutatorul principal” al metabolismului. Bazându-se pe această genă au creat şi o pastilă-minune, care permite oamenilor să mănânce oricât poftesc, fără să ia în greutate. Pilula revoluţionară permite fiecarei persoane să mănânce oricât de multe alimente “nesănătoase”, fără să se îngraşe.”
La o astfel de ştire probabil că cei mai mulţi au sărit în sus de bucurie, cei care, evident, au probleme cu kilogramele în plus sau care nu mai pot să se oprească din a mânca şi a bea. Cercetătorii chiar spun că ne va fi mai bine, se vor rezolva probleme medicale şi vor dispărea boli cum ar fi diabetul sau boli de inimă şi de ficat.
Ştirea aceasta cu siguranţă nu provoacă fiori de bucurie sutelor de milioane de oameni de pe glob care nu au ce să mănânce sau care nu au nici măcar un pahar de apă curată de băut. Aceştia nu se gândesc că mâncarea prea multă le-ar face rău, nici măcar nu cred că şi-ar putea închipui aşa ceva pentru-că, probabil, sunt zile întregi de când nu au mai pus ceva în gură. Azi, în plin avânt tehnologic, milioane de oameni sunt în pericolul de a muri de foame. Aşa că pentru ei ştirea aceasta este ca o palmă peste obraz. Mă întreb ce ar putea să simtă ei dacă ar citi o asemenea ştire? Din fericire cred că vor fi scutiţi şi nu vor avea acces la mijloacele de informare, pentru a nu fi puşi într-o situaţie mai mult decât dureroasă. Să ne gândim doar ce ar simţi o mamă al cărui copil se stinge încet în braţele ei pentru-că nu are ce să-i dea să mănânce sau nu are un pahar de apă pentru el? Cred că aceşti oameni nici măcar nu pot să-şi închipuie că ar putea fi probleme din cauză că mănânci prea mult. Probabil că pentru ei cele mai îndrăzneţe vise sunt o pâine în fiecare zi şi un pahar de apă curată. Ei nu ştiu ce este aceea alimentaţie nesănătoasă şi nici nu suferă de diabet.
Într-o lume în care sunt atâtea drame din cauza inegalităţilor sociale, din cauza subdezvoltării, din cauza lipsurilor mijloacelor elementare de trai, a vorbi despre faptul că în curând se va descoperi o pastilă care va da unora posibilitatea să mănânce ca sparţii fără să păţească nimic este de-a dreptul o insultă la adresa bunului simţ, ca să mă exprim într-un mod mai blând.
Mă gândesc că nici măcar în lumea animalelor nu se întâmplă absurdităţi de felul acesta. Un animal, chiar un animal de pradă care trebuie să omoare ca să trăiască, va mânca numai atât cât are nevoie, nu mai mult. Când i se va face foame îşi va căuta din nou porţia de hrană. Un animal ştie când să se oprească din mâncat, omul nu.
Se întâmplă ceva ciudat în cazul omului, spre deosebire de animal. În cazul omului putem constata cu uşurinţă că nu nevoia dictează ci pofta. Nu avem nevoie să mâncăm până crăpăm, dimpotrivă ne este mai bine când suntem cumpătaţi, ştim asta, şi totuşi nu ne putem împotrivi poftei. Pe de o parte ni se spune cum ar fi mai bine să trăim, ce dietă să alegem, iar pe de altă parte suntem îndemnaţi să nu ne refuzăm nimic, ni se spune că noi merităm ce e mai bun (deşi nu merităm nimic, dacă e să-I dăm crezare lui Dumnezeu) şi să nu avem nici o limită în satisfacerea poftelor noastre. Spre exemplu, dacă vorbim despre pofta sexuală, atât de exacerbată în aceste vremuri, deşi se întâmplă atâtea lucruri rele în urma satisfacerii acestei pofte (boli, traume, copii abandonaţi, familii destrămate, femei mutilate, etc) totuşi ni se spune că trebuie să mergem înainte pe direcţia consumului acestui drog fără nici o limită. Nu nevoia dictează ci pofta. Şi pofta este întreţinută pe toate căile deşi urmările sunt dezastruoase.
Ceea ce se întâmplă este în totală contradicţie cu voia lui Dumnezeu. În Biblie găsim multe avertismente în legătură cu pofta. Găsim scris despre pofta firii, pofta ochilor şi lăudăroşia vieţii.
În Psalmul 106:14 scrie că pe evrei “i-a apucat pofta în pustie, şi au ispitit pe Dumnezeu în pustietate.” Consecinţa a fost că Dumnezeu i-a nimicit. Apostolul Pavel în scrisoarea către Coloseni cap3:5 scrie: “De aceea, omorâţi mădularele voastre care sunt pe pământ: curvia, necurăţia, patima, pofta rea, şi lăcomia, care este o închinare la idoli.” Apostolul Iacov scrie şi el: Iacov 1:15: “Apoi pofta, când a zămislit, dă naştere păcatului; şi păcatul odată făptuit, aduce moartea.” Apostolul Ioan scrie la rândul lui: 1 Ioan 2:16-17: “Căci tot ce este în lume: pofta firii pământeşti, pofta ochilor şi lăudăroşia vieţii, nu este de la Tatăl, ci din lume. Şi lumea şi pofta ei trece; dar cine face voia lui Dumnezeu, rămâne în veac.”
Primul păcat, păcatul Evei a fost că ea a poftit la ceea ce nu îi era îngăduit şi de care, de fapt, nici nu avea nevoie. Iată ce scrie în Geneza 3:1 “Şarpele era mai şiret decât toate fiarele câmpului pe care le făcuse Domnul Dumnezeu. El a zis femeii: „Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: „Să nu mâncaţi din toţi pomii din grădină?”2 Femeia a răspuns şarpelui: „Putem să mâncăm din rodul tuturor pomilor din grădină 3 dar despre rodul pomului din mijlocul grădinii, Dumnezeu a zis: „Să nu mâncaţi din el şi nici să nu vă atingeţi de el, ca să nu muriţi.”4 Atunci şarpele a zis femeii: „Hotărât, că nu veţi muri! 5 dar Dumnezeu ştie că, în ziua când veţi mânca din el, vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul”.6 Femeia a văzut că pomul era bun de mâncat şi plăcut de privit, şi că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea. A luat, deci, din rodul lui şi a mâncat; a dat şi bărbatului ei, care era lângă ea, şi bărbatul a mâncat şi el.”
Eva nu a rezistat poftei şi a adus nenorocire peste toată rasa umană.
Satan a căutat de-a lungul timpului să îi ispitească pe oameni în acelaşi fel. Ba a încercat chiar şi în cazul Domnului Isus. În Evanghelia lui Luca citim despre cum a fost ispitit Domnul Isus.
Mai întâi a fost pofta firii, dorinţa pentru mâncare. Luca 4:3 şi 4: “Diavolul I-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, porunceşte pietrei acesteia să se facă pâine.” Isus i-a răspuns: „Este scris: Omul nu va trăi numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.”
Apoi a fost pofta ochilor şi l-a ispitit cu bogăţiile strălucitoare ale lumii. De la versetul 5 la 8: “Diavolul L-a suit pe un munte înalt, i-a arătat într-o clipă, toate împărăţiile pământului, şi I-a zis: „Ţie Îţi voi da toată stăpânirea şi slava acestor împărăţii; căci mie îmi este dată, şi o dau oricui voiesc. Dacă, deci, Te vei închina înaintea mea, toată va fi a Ta.” Drept răspuns, Isus i-a zis: „Înapoia Mea, Satano! Este scris: Să te închini Domnului, Dumnezeului tău, şi numai Lui să-I slujeşti.”
În final diavolul l-a ispitit cu lăudăroşia vieţii. De la versetul 9 la 12: “Diavolul L-a dus apoi în Ierusalim, L-a aşezat pe streaşina acoperişului Templului, şi I-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos de aici; căci este scris: „El va porunci îngerilor Lui să Te păzească;” şi: „Ei Te vor lua pe mâni, ca nu cumva să Te loveşti cu piciorul de vreo piatră.” Isus i-a răspuns: „S-a spus: Să nu ispiteşti pe Domnul, Dumnezeul tău.”
Iată că încă de la începutul omenirii, apoi chiar şi în cazul Domnului Isus şi cu siguranţă şi azi, Satan foloseşte aceleaşi mijloace ca să amăgească oamenii. Şi rezultatele se văd.
Spre deosebire de poftă care am văzut că este de la cel rău, adevăraţii oameni ai lui Dumnezeu vorbesc despre cumpătare. Apostolul Pavel scriindu-i lui Tit, în doar câteva propoziţii aminteşte de mai multe ori despre cumpătare. Tit 2 de la 1 la 7: ” Tu însă, vorbeşte lucruri care se potrivesc cu învăţătura sănătoasă. Spune că cei bătrâni trebuie să fie treji, vrednici de cinste, cumpătaţi, sănătoşi în credinţă, în dragoste, în răbdare. Spune că femeile în vârstă trebuie să aibă o purtare cuvincioasă, să nu fie nici clevetitoare, nici dedate la vin; să înveţe pe alţii ce este bine ca să înveţe pe femeile mai tinere să-şi iubească bărbaţii şi copiii; să fie cumpătate, cu viaţa curată, să-şi vadă de treburile casei, să fie bune, supuse bărbaţilor lor, ca să nu se vorbească de rău Cuvântul lui Dumnezeu. Sfătuieşte, de asemenea, pe tineri să fie cumpătaţi, şi dă-te pe tine însuţi pildă de fapte bune, în toate privinţele.”
Iată că în acest pasaj, parcă pentru a nu fi nici o nelămurire, se face referinţă la bătrâni, femei şi tineri. Toţi trebuie să fie cumpătaţi.
A fost o vreme când cumpătarea era încă o virtute, când omul cumpătat era apreciat. Azi însă sunt apreciaţi cei ce dau frâu liber poftelor, care nu mai au nici o restricţie şi care pot face tot ce doresc.
Evident că înaintea lui Dumnezeu ei sunt într-o poziţie delicată. Mânia Lui se va abate peste ei aşa cum s-a abătut o dată peste poporul evreu. Dar înainte de a veni mânia lui Dumnezeu peste cei ce nu se pot înfrâna, dacă ve-ţi fi atenţi la ceea ce se întâmplă, veţi putea constata cât rău fac aceşti oameni, şi veţi înţelege mai bine de ce Dumnezeu stă împotriva lor. Am citat din epistola lui Pavel către Coloseni unde el scria că lăcomia este o închinare la idoli, adică un păcat uriaş dacă putem spune aşa, pentru-că orice păcat de fapt este o urâciune înaintea lui Dumnezeu.
Ca să aibă tot ceea ce poftesc, dar de care nu au neapărată nevoie, oamenii sunt în stare de cele mai josnice fapte. Multă suferinţă este pe acest pământ pentru-că unii oameni, tot mai mulţi cu fiecare zi care trece, nu se pot înfrâna şi dau frâu liber poftelor lor. Femei şi copii abuzaţi, oameni nedreptăţiţi care ajung să trăiască adevărate drame, care ajung chiar la sinucidere. Războaiele sunt tot din cauza lăcomiei unora şi lista poate continua.
Citind articolul de la care am pornit în analiza aceasta am constatat un lucru: Oamenii vor să facă tot ceea ce doresc fără să suporte consecinţe.
A mânca fără limită, ştim cu toţii chiar dacă nu suntem medici, este un lucru dăunător. Consecinţele le vedem astăzi când o boală nouă şi care este generatoare de alte boli a devenit ceva obişnuit. Este vorba despre obezitate. Oamenii nu se pot împotrivi poftei şi mănâncă, chiar dacă nu au nevoie, cu dorinţa şi speranţa să nu se întâmple ceva rău cu trupul lor. Speră că vor fi scutiţi de consecinţe. Unii ajung chiar conştienţi de răul pe care şi-l fac dar nu se mai pot opri. Şi continuă în acest fel cu speranţa că va fi totuşi bine, că va apărea pastila miraculoasă. Dar sunt nişte legi care încălcate produc efecte. Nu le putem evita. Corpul nostru a fost construit de Dumnezeu să funcţioneze în anumiţi parametri. Când ne permitem să încălcăm legile corpului nostru suferim consecinţele de rigoare. Foarte multe boli astăzi sunt din cauza abuzului şi a alimentaţiei defectuoase.
În sensul acesta sunt legi fizice şi sunt legi spirituale. Încălcate ele produc efecte. Cei ce le încalcă au sau vor avea de suferit. Ceea ce nu ne convine.
Sunt lucruri pe care dacă le facem avem de suferit. De exemplu dacă ne dăm cu ciocanul peste deget o să ne doară dar dacă ne-am abţinut şi nu am înjurat şi nici nu am dat vina pe altcineva ci tratăm momentul cu maturitate şi bun simţ, acel accident nu ne va afecta decât trupul, pentru o scurtă perioadă de timp. Nu există consecinţe spirituale. Dacă însă înjurăm, pe Dumnezeu sau pe oricine, sau dacă ne mâniem pe altcineva şi producem tulburare altor persoane, deja acel accident banal produce consecinţe în lumea spirituală şi va trebui ori să reparăm stricăciunea ori să suferim pedeapsa lui Dumnezeu. Ne-ar plăcea să ne putem da cu ciocanul peste deget şi să nu ne doară dar aşa ceva nu se întâmplă decât în cazul oamenilor care sunt bolnavi şi care nu simt durerea, inclusiv a celor bolnavi de lepră. Nu cred că îşi doreşte nimeni aşa ceva. Dacă ne-am lovit deci peste deget ne aşteptăm să ne doară, ni se pare normal. Tot atât de normal însă este ca dacă am înjurat să fim pedepsiţi de Dumnezeu. Şi toţi care vor proceda în felul acesta vor suferi. Numai că nu acum, ci cândva în viitor. Aceasta este problema multor oameni. Ei cred că dacă nu vine pedeapsa în momentul comiterii păcatului nu va veni niciodată. Biblia spune că Dumnezeu are o îndelungă răbdare şi aşteaptă ca toţi oamenii să vină la pocăinţă, adică să le pară rău pentru ceea ce au făcut şi nu a fost după voia lui Dumnezeu şi să renunţe să mai facă. Din cauza îndelungii răbdări a lui Dumnezeu El nu pedepseşte unele greşeli acum. Pedeapsa aceasta se va face în viitor. În cartea Faptele Apostolilor, cap.17 găsim următoarele cuvinte ale apostolului Pavel: “Dumnezeu nu ţine seama de vremurile de neştiinţă, şi porunceşte acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască; pentru că a rânduit o zi, în care va judeca lumea după dreptate, prin Omul pe care L-a rânduit pentru aceasta şi despre care a dat tuturor oamenilor o dovadă netăgăduită prin faptul că L-a înviat din morţi”. Iată că Dumnezeu a rânduit o zi în care va judeca şi va pedepsi. Dar ziua aceea încă nu a venit. Şi de aceea mulţi oameni continuă să facă tot ceea ce vor ei, să trăiască cum vor ei, să mănânce şi să bea fără măsură, să curvească şi să aibă în minte numai imagini murdare, să vorbească urât cu alţii şi să nu aibă milă, să treacă peste orice ca să-şi atingă scopul, să-şi bată joc de alţii, să fure şi să mintă, să omoare chiar. Oamenii vor să facă în continuare toate aceste lucruri, nu vor să renunţe la ele, nu vor să se pocăiască, dar nu vor să suporte consecinţele. Dacă nu vine focul şi pedeapsa lui Dumnezeu acum ei cred că nu va veni niciodată. Cât de actuale sunt cuvintele apostolului Petru pe care le găsim în cea de-a doua lui epistolă: 2 Petru 3:1-10: ” Prea iubiţilor, aceasta este a doua epistolă pe care v-o scriu. În amândouă, caut să vă trezesc mintea sănătoasă, prin înştiinţări 2 ca să vă fac să vă aduceţi aminte de lucrurile vestite mai dinainte de sfinţii prooroci, şi de porunca Domnului şi mântuitorului nostru, dată prin apostolii voştri. 3 Înainte de toate, să ştiţi că în zilele din urmă vor veni batjocoritori plini de batjocuri, care vor trăi după poftele lor, 4 şi vor zice: „Unde este făgăduinţa venirii Lui? Căci de când au adormit părinţii noştri, toate rămân aşa cum erau de la începutul zidirii!”
5 Căci înadins se fac că nu ştiu că odinioară erau ceruri şi un pământ scos prin Cuvântul lui Dumnezeu din apă şi cu ajutorul apei, 6 şi că lumea de atunci a pierit tot prin ele, înecată de apă. 7 Iar cerurile şi pământul de acum sunt păzite şi păstrate, prin acelaşi Cuvânt, pentru focul din ziua de judecată şi de pieire a oamenilor nelegiuiţi. 8 Dar, prea iubiţilor, să nu uitaţi un lucru: că, pentru Domnul, o zi este ca o mie de ani, şi o mie de ani sunt ca o zi. 9 Domnul nu întîrzie în împlinirea făgăduinţei Lui, cum cred unii; ci are o îndelungă răbdare pentru voi, şi doreşte ca nici unul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă. 10 Ziua Domnului însă va veni ca un hoţ. În ziua aceea, cerurile vor trece cu troznet, trupurile cereşti se vor topi de mare căldură, şi pământul, cu tot ce este pe el, va arde.”
Nu vi se pare că exact aşa se întâmplă azi? Oamenii trăiesc după poftele lor şi-i batjocoresc pe cei ce avertizează în legătură cu pedeapsa lui Dumnezeu, spunând că toate sunt poveşti.
În legătură cu pedeapsa lui Dumnezeu scria şi prorocul Maleahi astfel: Maleahi 3:2 ” Cine va putea să sufere însă ziua venirii Lui? Cine va rămâne în picioare când Se va arăta El? Căci El va fi ca focul topitorului, şi ca leşia ‘nălbitorului.”
Va fi o consecinţă pentru toate faptele noastre, pentru felul în care ne trăim viaţa. Pastila miraculoasă nu ne va salva. Nu va fi de fapt nici o soluţie la “focul topitorului”de care scrie Maleahi.
Eu cred din toată inima că ştirea de la care am pornit nu este decât o minciună. Nu cred că se va inventa o astfel de pastilă. Sau dacă se va inventa totuşi ceva care să rezolve anumite probleme va avea efecte secundare care vor anula tot efectul benefic. Pentru-că sunt legi puse de Dumnezeu în organismul nostru şi cine le încalcă va avea de suferit. Tot aşa în domeniul spiritual nu va fi nici o “pastilă”, nici o soluţie pentru rezolvarea păcatelor noastre, nici o soluţie miraculoasă pentru ca oamenii să scape de pedeapsa lui Dumnezeu şi de focul veşnic care îi aşteapătă pe cei ce au trăit viaţa pe pământ în păcat şi fărădelege. Aşa cum dacă mănânci fără măsură faci diabet şi boli de ficat şi inimă, tot aşa dacă trăieşti în păcat, în pofte, în voia firii pământeşti, vei arde în focul veşnic pentru totdeauna. Pentru-că aşa spune Dumnezeu. Şi El nu poate să mintă.
Dar totuşi sunt soluţii la ambele probleme. La prima cumpătarea iar la a doua Isus Hristos şi sângele Lui şi apoi puterea de transformare şi înnoire pe care o dă Duhul Sfânt. Oamenii nu vor fi mai fericiţi pentru-că vor mânca cât vor ei dar vor fi fericiţi când se vor întâlni cu Isus Hristos şi îşi vor preda viaţa în mâna Lui şi apoi vor primi de la El hrană pentru sufletele lor. Şi apă vie ca să trăiască în veci. După ce Domnul Isus hrăneşte mulţimile, miile de oameni din pustiu, cu doar câteva pâini şi doar câţiva peşti, le spune celor ce au fost uimiţi de această minune: Ioan 6: 26-27
“Adevărat, adevărat, vă spun, că Mă căutaţi nu pentru că aţi văzut semne, ci pentru că aţi mâncat din pîinile acelea, şi v-aţi săturat. Lucraţi nu pentru mâncarea pieritoare, ci pentru mâncarea, care rămâne pentru viaţa veşnică, şi pe care v-o va da Fiul omului; căci Tatăl, adică, însuşi Dumnezeu, pe El L-a însemnat cu pecetea Lui.”
Tot ceea ce facem aici pe pământ are implicaţii şi consecinţe fie în lumea aceasta materială fie în cea spirituală. Soluţiile pentru a ne fi bine sunt la Dumnezeu nu la oamenii de ştiinţă. Minuni nu fac oamenii de ştiinţă ci Dumnezeu. Şi cea mai mare minune pe care vrea să o facă este să te transforme pe tine dintr-un păcătos, robit de patimi şi pofte, legat în lanţurile păcatului şi sortit iadului, să te transforme, prin credinţa în Isus Hristos, în copil al cerului. Cu adevărat liber şi fericit.
Dacă totuşi se va inventa pilula despre care am vorbit nu te va face mai fericit ci te va trimite direct în iad. Acesta nu este un motiv de fericire.
Publică un comentariu