Dumnezeu, prin intermediul Sfintelor Scripturi, ne spune că păcatul are consecinţe atât aici pe pământ cât, mai ales, în veşnicie. „Plata păcatului este moartea” (Romani 6:23).
Domnul Isus Hristos a venit în lume ca să-i mântuiască pe păcătoşi de păcatele lor.
Apostolul Pavel îi scria lui Timotei (1 Timotei 1cu 15): „O, adevărat şi cu totul vrednic de primit este cuvântul, care zice: „Hristos Isus a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoşi” dintre care cel dintâi sunt eu”.
Îngerul Domnului îi vorbeşte lui Iosif, soţul Mariei (Matei, capitolul 1): 20 „Dar pe când se gândea el la aceste lucruri, i s-a arătat în vis un înger al Domnului, şi i-a zis: „Iosife, fiul lui David, nu te teme să iei la tine pe Maria, nevastă-ta, căci ce s-a zămislit în ea, este de la Duhul Sfânt.
21 Ea va naşte un Fiu, şi-i vei pune numele Isus, pentru că El va mântui pe poporul Lui de păcatele sale.”
Şansa pe care ne-o oferă Dumnezeu, prin credinţa în Domnul Isus Hristos, este ca noi, oamenii, să putem fi liberi de puterea păcatului. Apostolul Pavel scrie la Romani 6 cu 14: „Căci păcatul nu va mai stăpâni asupra voastră, pentru că nu sunteţi sub Lege, ci sub har”.
În Hristos, prin jertfa Lui, în sângele Lui cel sfânt, păcatul pe care l-am făcut pe când eram fără de Dumnezeu este şters şi noi suntem socotiţi de Tatăl curaţi, neprihăniţi, fără vină. Şi tot prin Hristos, prin credinţa în El şi prin lucrarea Duhului Sfânt, primim putere să biruim păcatul şi să trăim o viaţă nouă. Pentru că am fost născuţi din nou din Dumnezeu iar „cel născut din Dumnezeu nu păcătuieşte” (nu continuă să păcătuiască, nu practică păcatul) după cum scrie apostolul Ioan la 1 Ioan 5:18.
Diavolul continuă să-i ispitească pe oameni ştiind că dacă îi ţine legaţi în păcat atunci ei vor fi despărţiţi de Dumnezeu. El se foloseşte de îngerii lui căzuţi pentru a ispiti sau de carne, de firea pământescă. Iacov scria în epistola lui, la capitolul 1:13 “Nimeni, când este ispitit, să nu zică: „Sunt ispitit de Dumnezeu”. Căci Dumnezeu nu poate fi ispitit ca să facă rău, şi El însuşi nu ispiteşte pe nimeni. 14 Ci fiecare este ispitit, când este atras de pofta lui însuşi şi momit. 15 Apoi pofta, când a zămislit, dă naştere păcatului; şi păcatul odată făptuit, aduce moartea.”
Vorbim mai mult despre consecinţele veşnice ale păcatului şi este drept să facem aceasta pentru că cei ce trăiesc în păcat şi nu rezolvă această problemă pe calea Sfintelor Scripturi vor suferi veşnic pedeapsa lui Dumnezeu. Dar mai există consecinţe ale păcatului pe care oamenii le experimentează chiar în viaţa aceasta pământească. De exemplu alcoolul ruinează vieţi, aduce teroare în familii, duce la divorţ, sărăceşte din punct de vedere financiar, aduce promiscuitate şi strică minţile oamenilor, produce boală şi suferinţă în trup, conduce la violenţă şi abuzuri sexuale, etc. Dacă analizăm consecinţa păcatului putem observa cu uşurinţă că păcatul are şi consecinţe pământeşti, nu doar veşnice. De fapt problemele oamenilor aici pe pământ sunt din cauza păcatului.
Mulţi se întreabă de ce este atât de multă durere, suferinţă, boală, nedreptate? Răspunsul este simplu: din cauza păcatului. Un copil care nu ascultă de părinţi ajunge, mai tîrziu, să sufere. Dragostea de sine şi dragostea de bani (care este rădăcina tuturor relelor) fac ravagii în lumea aceasta. Aş putea spune că aproape tot răul care există în lume (şi nu este puţin) se datorează acestor două păcate, păcate care ţin de o dragoste greşit direcţionată.
Cea mai mare poruncă a lui Dumnezeu este să-L iubim pe El cu toată fiinţa noastră şi pe aproapele nostru, ca şi pe noi înşine. Dacă aşa am proceda ar dispare tot răul din lume şi nu trebuie să fim savanţi ca să putem pricepe acest lucru. Dar dragostea oamenilor merge pe alte două direcţii (de sine şi de bani) şi, din această cauză, apare tot răul din lume.
Deci cei ce trăiesc în păcat vor suferi consecinţe şi aici pe pământ şi, mult mai mult, în veşnicie.
Vreau astăzi să aduc înaintea voastră o consecinţă a păcatului pornografiei, păcat însoţit de un alt mare păcat al autosatisfacerii sexuale.
Chiar după ce a apărut ultimul editorial în care am vorbit despre pornografie am primit două scrisori de la un tânăr din România, tânăr care a căzut de mai mult timp în acest păcat şi care încearcă din răsputeri să iasă din mrejele şi dependenţa de care este stăpânit. Deşi face eforturi disperate lupta este pe viaţă şi pe moarte şi perioadele de timp în care are biruinţă sunt curmate de căderi iar aceste căderi îi provoacă remuşcări şi dureri sufleteşti greu de suportat, mergând până la disperare, descurajare, depresii. După ce Diavolul îl ispiteşte să păcătuiască sare imediat asupra lui condamnându-l că a păcătuit, făcându-i viaţa o mizerie şi un chin greu de suportat. Şi nu doar în cazul lui procedează în acest fel. Am stat de vorbă şi cu alţi tineri care experimenteză acest chin al durerii pentru că păcătuiesc şi nu se pot abţine de la păcat.
Veţi înţelege mai bine unde duce pornografia şi păcatul autosatisfacerii sexuale citind scrisorile tânărului despre care vă vorbesc. Evident că nu veţi afla despre cine este vorba, nici cum îl cheamă şi nici unde locuieşte. Îi vom da numele fictiv de „D”.
Prima scrisoare a lui „D”:
“Am probleme, mă frământă şi nu ştiu cum să ies…duc o luptă maximă la nivelul minţii… Nu ştiu cât mai rezist… Dacă e să pier, asta e…
Mă lupt cu apăsarea diavolului, apăsare pe care vrea să o pună peste mine… Mă lupt cu insomnie, stres şi probabil depresie…
Am tot încercat şi m-am zbătut să „mă repar singur”, să mă vindec singur… dar nu am reuşit…
Nu ştiu cum să reuşesc… Am postit chiar şi trei zile pe săptămână, câte 24 de ore, am încercat să stau pe genunchi şi să mă rog chiar şi două ore pe zi…dar toate acestea parcă sunt degeaba…Degeaba, degeaba…E ca şi cum mă chinuiesc şi mă zbat ca să se schimbe viaţa mea cu adevărat…
Mi-aş dori să Îl cunosc pe Domnul Isus personal şi El să îmi schimbe inima, mintea şi gândirea… Îmi doresc să devin o unealtă a lui Dumnezeu… un copil al lui Dumnezeu… Dar tot ce am făcut m-a dus din ce în ce mai jos… până m-a făcut una cu pământul…
Am obosit pe cale; de câteva zile nu am mai citit din Biblie ca înainte (măcar 5 capitole pe zi) şi nici nu m-am mai rugat (măcar o oră pe zi). Am intrat într-o stare de moarte spirituală şi nu ştiu ce să mai fac… Am ajuns la concluzia că nu mă pot schimba singur, nici nu mă pot vindeca singur…
Fac lucrurile aiurea…
Viaţa mea e dezordonată…De exemplu încep o carte, o las, încep alta şi tot aşa…Îmi plănuiesc să fac multe lucruri, ca de exemplu să învăţ engleza, încep şi apoi abandonez totul… Apoi încep să învăţ gramatică şi limba română… încep, mă zbat, apoi abandonez şi aceasta…
Îmi plănuiesc să dorm noaptea, mă zbat, mă chinui şi nu dorm…e ora 05:50 dimineaţa şi sunt treaz…
Am devenit negativist, am o părere rea despre mine… Uite şi tu! Îmi plâng de milă…
Sincer, m-am săturat de mine!
Nu mai sper nimic. Dacă Dumnezeu vrea să facă o minune cu mine să o facă acum, iar dacă nu vrea…nu vrea…asta e…
Uite, te-am umplut de negativism…
Mă lupt cu neputinţa şi cu gânduri. De exemplu îmi zice Satana: „tu nu ai lucrat niciodată, nu eşti în stare să lucrezi, nu eşti bun de nimic” şi parcă nu pot să-l contrazic, parcă mi-a băgat asta în cap…
Îmi cer iertare pentru negativismul ăsta ce îl am în mine. Dumnezeu să mă elibereze de dracul ăsta de neputinţă şi negativism, să piară astea din viaţa mea.”
A doua scrisoare a lui „D”:
„În seara asta am căzut în păcat. Pornografie şi… Am intrat de pe telefon pe Internet pe site necurat şi am căzut…
Eu însumi am intrat şi am păcătuit, nu mi-am oprit gândurile… M-am săturat de toate şi mai ales de mine…
Sunt vinovat, am păcătuit, îmi place păcatul, am tânjit după el…Sunt vinovat înaintea lui Dumnezeu, am păcătuit…
Am obosit pe cale, am obosit spiritual, psihic şi fizic. Mă simt ca un gunoi şi ca o povară pentru Dumnezeu.
Mi-am dorit să scap de toate. De pornografie, de autoexcitare (de care în ultimul timp am scăpat, până azi) şi de depresie, anxietate şi de celelalte mizerii… Dar nu am reuşit…
M-am săturat de toate, de toate, de toate…Şi de mine m-am săturat…
Accept orice mustrare, accept orice ruşine ce mi se cuvine, accept orice. Am păcătuit şi sunt vinovat. Nu mi se cuvine nimic, ba din contră, să mi se umple faţa de ruşine. Îmi pare rău că L-am încurcat pe Dumnezeu cu mine şi L-am deranjat de atâtea ori. Şi îmi pare rău că v-am încurcat şi pe dumnevoastră şi v-am dezamăgit. L-am dezamăgit pe Dumnezeu, pe dumneavoastră şi pe mine. Îmi cer iertare că v-am deranjat şi v-am răpit şi pierdut vremea cu mine…Oricum nu merit atenţia dumneavoastră şi a nimănui.”
Trebuie să ştiţi că „D” a făcut legământ cu Dumnezeu în urmă cu mai mulţi ani şi că merge la biserică frecvent, chiar este implicat, într-un anume fel, în slujire. A început cu pornografia din curiozitate dar a ajuns total dependent de aceasta şi nu se mai poate abţine de la acest păcat, păcat însoţit de alte păcate sexuale. Citindu-i scrisorile puteţi înţelege unde duce pornografia şi preţul nespus de mare pe care oamenii îl plătesc chiar şi pe acest pământ.
Am observat că cele mai mari probleme în legătură cu pornografia le au cei ce au ajuns să aibă o relaţie cu Dumnezeu. Cei ce nu Îl cunosc pe Dumnezeu vor suferi şi ei consecinţe şi vor avea probleme (vorbim de probleme pe acest pământ pentru că în veşnicie toţi vor plăti pentru păcatul lor) dar nu atât de mari ca şi cei ce au avut o relaţie cu Dumnezeu. Pentru că cei din lume nu vor avea remuşcări aşa cum au credincioşii. Pe cei din lume nu îi interesează aspectul spiritual, nu văd lucrurile din perspectiva lui Dumnezeu. De aceea ei, chiar dacă au probleme, nu le au la nivelul celor credincioşi. Dar cei credincioşi vor fi atacaţi puternic de duhurile de acuzare şi descurajare, duhuri care vor căuta să le smulgă orice fărâmă de credinţă în bunătatea şi mila lui Dumnezeu şi să îi ducă spre cele mai rele şi grele stări de deznădejde, depresie, acuzare şi chiar suicid.
De fapt se împlineşte ceea ce este scris în Scripturi, la Matei, capitolul 12. Domnul Isus spunea:
43 „Duhul necurat, când a ieşit dintr-un om, umblă prin locuri fără apă, căutând odihnă, şi n-o găseşte. 44 Atunci zice: „Mă voi întoarce în casa mea, de unde am ieşit. Şi, când vine în ea, o găseşte goală, măturată şi împodobită. 45 Atunci se duce şi ia cu el alte şapte duhuri mai rele decât el: intră în casă, locuiesc acolo, şi starea din urmă a omului acestuia ajunge mai rea decât cea dintâi.”
Dacă credinciosul nu caută să fie plin de Dumnezeu, dacă nu adună lucrurile cereşti în inima lui, dacă nu este preocupat de cele de sus, faptul că a fost curăţit nu este o garanţie a succesului final. Casa goală a omului curăţit poate fi o mare tentaţie pentru duhul necurat. Duhul necurat nu are o problemă cu casa curată, dar goală. El are o problemă cu casa curată şi plină de Dumnezeu. Acolo nu mai are acces.
Pentru că mulţi credincioşi se mulţumesc doar cu faptul că au fost odată curăţaţi şi nu mai fac nimic pentru a-şi umple casa cu Dumnezeu, fără să-şi dea seama, ei se expun din nou vrăjmaşului. Şi mulţi mărturisesc că după ce s-au întors la Dumnezeu (deşi ei nu văd că întoarcerea a fost doar parţială, nu totală) au ajuns să aibă probleme mai mari decât înainte. Cazul lui „D”de azi este cât se poate de relevant.
Ce se mai poate face în astfel de situaţii? Singura soluţie este ca omul să strige disperat către Dumnezeu, să-şi mărturisească păcatul cu lacrimi şi să nu se îndoiască de marea Lui milă dar şi de marea Sa putere. Nicidecum omul nu trebuie să renunţe la luptă, aşa cum Satana doreşte. Cine a pus armele jos şi nu mai caută faţa lui Dumnezeu, oricât de căzut ar fi, nu mai are nici o şansă. Cred că dacă pocăinţa este sinceră şi dorinţa de a trăi o viaţă fără de păcat la fel, atunci omul va primi îndurare din partea lui Dumnezeu. Sunt multe versete din Scripturi care vorbesc despre faptul că dacă un om se pocăieşte şi se întoarce de la păcatul lui şi crede în jertfa Domnului Isus poate fi primit din nou şi restaurat. Oricum o altă şansă nu există. Poate că eliberarea nu va veni când vrea acel om care a căzut în păcat şi că Dumnezeu va îngădui suferinţă şi durere, ca o pedeapsă pentru cel ce a ieşit de sub autoritatea Lui, dar, după ce îl va curăţi şi purifica prin suferinţă, îl poate ridica din nou şi-i poate da harul iertării.
Pedeapsa şi suferinţa sunt necesare în astfel de cazuri. Dacă la primul strigăt de ajutor Dumnezeu ar interveni şi omul nu ar suferi pentru păcatul lui atunci, cu siguranţă, ar păcătui din nou şi cu mare uşurinţă. Dar unul care a ajuns pe marginea lacului de foc şi de pucioasă (după cum scrie Isaac Ambrose) şi care ştie că păcatul lui l-a dus acolo, va fi mult mai atent după ce mâna Domnului îl va disciplina apoi îl va ridica şi îl va aşeza pe loc sigur.
(Ideile din materialele postate la rubrica “Editorial” reprezintă punctele de vedere personale ale autorilor şi nu angajează în nici un fel Biserica Harul din Zalău)
Comment