Sfârşitul lumii după calendarul maiaş

          Anul 2012 se apropie de sfârşit. Chiar înainte ca acest an să înceapă, dar şi mai mult după data de 1 ianuarie 2012, s-a vorbit mult despre faptul că sfârşitul acestui an va aduce şi sfârşitul lumii, conform unui calendar maiaş.
          Ca orice scenariu de felul acesta şi această previziune a atras atenţia multora şi acum, pe ultima sută de metri, unii se pregătesc de momentul final. Am citit că în Marea Britanie a apărut un manual cu instrucţiuni pentru a şti ce să facem în aceste zile de sfârşit de lume. Printre altele se recomandă britanicilor să îşi instaleze alarme contra incendiilor, să îşi verifice automobilele, să asculte buletinele meteo, etc.
          În Rusia problema se pare că este foarte serioasă astfel că se vând pachete speciale pentru Apocalipsă. Un astfel de pachet conţine pastile pentru inimă, calmante, tifon pentru pansamente, o pungă de hrişcă, o conservă de peşte, câteva lumânări, chibrituri, un carnet, un creion, un săpun şi, desigur, o sticlă de votcă.
          Chiar dacă unii tratează problema cu indiferenţă, foarte mulţi iau aceasta în serios. Numai că cine ştie ce este mai bine să faci atunci când vine sfârşitul lumii?
          La această întrebare este greu să răspunzi. Nu se poate încropi un răspuns pe loc ci ţine de o filosofie de o viaţă. Sau, altfel spus, răspunsul pe care îl dăm ţine de felul în care ne-am construit viaţa până acum, de ceea ce am crezut.
          Soluţiile date de unii pentru zilele de final, şi pe care le-am amintit mai sus, ţin de o filosofie care l-a scos pe Dumnezeu din viaţa oamenilor şi care a fost centrată tot timpul pe om, pe material.
          Dacă Dumnezeu nu există atunci da, cea mai bună soluţie pentru zilele din urmă este să ai grijă de ultima masă şi să ai lângă tine şi o sticlă de votcă, pentru cei ce au astfel de pasiuni. Eventual să ai grijă să stingi lumina înainte ca dezastrul să înceapă. Dacă totul se termină peste câteva zile şi apoi urmează neantul atunci, aşa cum spunea apostolul Pavel, “dacă nu înviază morţii, atunci „să mâncăm şi să bem, căci mâine vom muri”. Problema însă apare “dacă înviază morţii”, adică dacă totul nu se termină după ce vine sfârşitul.
          Biblia vorbeşte în mod clar şi lămurit că va fi un sfârşit, o Apocalipsă. Interesant mi se pare că despre referinţele Bibliei în legătură cu acest sfârşit nu vorbeşte nimeni dar toată lumea, toate televiziunile, toate ziarele, vuiesc în legătură cu ceea ce maiaşii au prezis, şi nu doar ei. Se discută despre tot felul de scenarii fanteziste dar nimeni nu mai ia seama la ce spune Biblia. Dintre multele pasaje ale Bibliei care vorbesc despre sfârşitul lumii voi aminti pasajul din 2 Petru 3, de la versetul 1: “Prea iubiţilor, aceasta este a doua epistolă pe care v-o scriu. În amândouă, caut să vă trezesc mintea sănătoasă, prin înştiinţări,
2 ca să vă fac să vă aduceţi aminte de lucrurile vestite mai dinainte de sfinţii prooroci, şi de porunca Domnului şi Mântuitorului nostru, dată prin apostolii voştri.
3 Înainte de toate, să ştiţi că în zilele din urmă vor veni batjocoritori plini de batjocuri, care vor trăi după poftele lor,
4 şi vor zice: „Unde este făgăduinţa venirii Lui? Căci de când au adormit părinţii noştri, toate rămân aşa cum erau de la începutul zidirii!”
5 Căci înadins se fac că nu ştiu că odinioară erau ceruri şi un pământ scos prin Cuvântul lui Dumnezeu din apă şi cu ajutorul apei,
6 şi că lumea de atunci a pierit tot prin ele, înecată de apă.
7 Iar cerurile şi pământul de acum sunt păzite şi păstrate, prin acelaşi Cuvânt, pentru focul din ziua de judecată şi de pieire a oamenilor nelegiuiţi.
8 Dar, prea iubiţilor, să nu uitaţi un lucru: că, pentru Domnul, o zi este ca o mie de ani, şi o mie de ani sunt ca o zi.
9 Domnul nu întîrzie în împlinirea făgăduinţei Lui, cum cred unii; ci are o îndelungă răbdare pentru voi, şi doreşte ca nici unul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă.
10 Ziua Domnului însă va veni ca un hoţ. În ziua aceea, cerurile vor trece cu troznet, trupurile cereşti se vor topi de mare căldură, şi pământul, cu tot ce este pe el, va arde.
11 Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, printr-o purtare sfântă şi evlavioasă,
12 aşteptând şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu, în care cerurile aprinse vor pieri, şi trupurile cereşti se vor topi de căldura focului?
13 Dar noi, după făgăduinţa Lui, aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou, în care va locui neprihănirea.
14 De aceea, prea iubiţilor, fiindcă aşteptaţi aceste lucruri, siliţi-vă să fiţi găsiţi înaintea Lui fără prihană, fără vină, şi în pace.
          Pentru cei ce şi-au construit viaţa pe baza învăţăturilor lui Dumnezeu şi au crezut în Domnul Isus Hristos pentru mântuirea lor şi pentru o viaţă de biruinţă asupra păcatului, atunci Apocalipsa, sfârşitul, este o realitate. Numai că acest eveniment sigur nu este o pricină de groază ci de bucurie. Pentru că cel ce crede în Isus Hristos ştie că după acest eveniment, cu adevărat înspăimântător pentru marea majoritate a omenirii, va urma o veşnicie a păcii şi bucuriei, într-o nouă realitate creată de Dumnezeu: un cer nou şi un pământ nou, după cum citim în cartea care vorbeşte despre Apocalipsă: (Apocalipsa 21:1) “Apoi am văzut un cer nou şi un pământ nou; pentru că cerul dintâi şi pământul dintâi pieriseră, şi marea nu mai era.” Aici, în această nouă realizate, după cum scria apostolul Petru, “va locui neprihănirea”.
          Dacă neprihănirea a fost dorinţa inimii tale cât timp ai trăit pe pământ, ai iubit-o, dar poate nu ai ajuns la ea încă în mod deplin, atunci ai o veste bună: acolo, în noua realitate, te vei bucura de ea. Dacă însă ai iubit păcatul atunci evident că locul acela nu va fi pentru tine. Pentru tine va fi pregătit un alt loc, despre care tot apostolul Petru vorbeşte în 2 Petru capitolul 2:
4 “Căci dacă n-a cruţat Dumnezeu pe îngerii care au păcătuit, ci i-a aruncat în Adânc, unde stau înconjuraţi de întuneric, legaţi cu lanţuri şi păstraţi pentru judecată;
5 dacă n-a cruţat El lumea veche, ci a scăpat pe Noe, acest propovăduitor al neprihănirii, împreună cu alţi şapte inşi, când a trimis potopul peste o lume de nelegiuiţi;
6 dacă a osândit El la pieire şi a prefăcut în cenuşă cetăţile Sodoma şi Gomora, ca să slujească de pildă celor ce vor trăi în nelegiuire,
7 şi dacă a scăpat pe neprihănitul Lot, care era foarte întristat de viaţa destrăbălată a acestor stricaţi;
8 (căci neprihănitul acesta, care locuia în mijlocul lor, îşi chinuia în toate zilele sufletul lui neprihănit, din pricina celor ce vedea şi auzea din faptele lor nelegiuite;) –
9 înseamnă că Domnul ştie să izbăvească din încercare pe oamenii cucernici, şi să păstreze pe cei nelegiuiţi, ca să fie pedepsiţi în ziua judecăţii:
10 mai ales pe ceice, în pofta lor necurată, umblă poftind trupul altuia, şi dispreţuiesc stăpânirea.”
          Şi dacă vreţi să aflaţi mai multe despre acest loc de chin veşnic, despre care a vorbit mai mult ca oricarea altul chiar Domnul Isus Hristos, citiţi capitolul 9 din Evanghelia lui Marcu. Eu vă redau doar trei versete, amintindu-vă că sunt cuvintele Domnului Isus:
Marcu 9:44 “unde viermele lor nu moare, şi focul nu se stinge.”
Marcu 9:46 “unde viermele lor nu moare, şi focul nu se stinge.”
Marcu 9:48 “unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge.”
          Nu cu mult timp în urmă mass-media a vuit din nou atunci când un pastor din America a prezis data sfârşitului lumii. Mulţi din adepţii lui s-au şi pregătit în mod special pentru acea zi, vânzându-şi casele sau averile şi mergând din loc în loc spunându-le oamenilor să se întoarcă la Dumnezeu. Evident că sfârşitul nu a fost atunci. Înaintea lui au fost mulţi alţii care au vehiculat date exacte despre sfârşitul lumii sau revenirea Domnului Isus. Chiar şi noi românii am avut astfel de prezicători. Evident că toţi s-au dovedit a fi mincinoşi. Marea mea mirare este că s-au crezut mai deştepţi ca Dumnezeu, pentru-că în Bibliile după care citau, şi după care îşi făceau calculele, scrie clar şi desluşit că “despre ziua aceea şi despre ceasul acela, nu ştie nimeni: nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl “ (Matei 24:36).
          Ce au realizat totuşi aceşti oameni care nu au ascultat de Dumnezeu şi s-au crezut deştepţi? Au lucrat la realizarea planului celui rău. O să mă explic cum.
          Lumea aşteaptă acum să vină sfârşitul prezis de maiaşi. Şi nu va veni. Sigur nu va veni. După ce va trece această dată, uitându-se în spate la multe alte previziuni de felul acesta, oamenii vor spune că totul este o înşelare, că de fapt sfârşitul nici nu va fi, că toate sunt poveşti şi fabulaţii. Aşa că se va împlini cuvântul pe care l-am citat din a doua epistolă a apostolului Petru: “Înainte de toate, să ştiţi că în zilele din urmă vor veni batjocoritori plini de batjocuri, care vor trăi după poftele lor, şi vor zice: „Unde este făgăduinţa venirii Lui? Căci de când au adormit părinţii noştri, toate rămân aşa cum erau de la începutul zidirii!”
          Oamenii vor fi tot mai batjocoritori şi mai necredincioşi în ceea ce priveşte revenirea Domnului Isus Hristos. Vor trăi după poftele lor şi nu vor fi interesaţi de sfinţenie. Dar trebuie să fie aşa pentru ca să se împlinească cuvintele Domnului Isus din Luca 21 cu 35: “Căci ziua aceea va veni ca un laţ peste toţi cei ce locuiesc pe toată faţa pământului.” În altă pare El spune că va veni ca un hoţ, adică nimeni nu se va aştepta.
          Cei ce au prezis mereu despre data exactă a revenirii Domnului Isus au spus că fac lucrul acesta pentru ca oamenii să se întoarcă la El ca să fie feriţi de focul cel veşnic. Numai că şi această poziţie eu o văd greşită. Dacă oamenii acceptă un fel de credinţă, un anumit ritual, doar pentru a nu arde în focul cel veşnic, problema lor nu s-a rezolvat. Pentru că ei trebuie, mai înainte de orice, să înţeleagă că sunt păcătoşi şi că păcatul îi desparte de Dumnezeu, că prin păcatul lor ei l-au ofensat pe Dumnezeu, l-au întristat. Problema nu este veşnicia lor ci Numele lui Dumnezeu! Când ei îşi vor înţelege starea lor rea şi mizeria păcatului care L-au pus pe Domnul Isus pe cruce atunci singura lor dorinţă va fi ca să se facă voia lui Dumnezeu şi în viaţa lor. Şi dacă voia lui Dumnezeu este pedepsirea lor veşnică pentru păcatul în care au trăit atunci să accepte pedeapsa lor veşnică, recunoscând că Dumnezeu este drept chiar şi într-o astfel de decizie!
          Adevăraţii credincioşi nu sunt cei ce fug de pedeapsa veşnică, căutând tot felul de subterfugii şi mijloace pentru a ajunge în rai, ci sunt cei ce, din dragoste pentru Domnul Isus, îşi supun viaţa Lui de bună voie. Cei care pot să spună, aşa ca şi apostolul Pavel, că ei nu mai trăiesc, ci Hristos trăieşte în ei. Cei care nu doar fug de pedeapsă ci au ajuns să iubească sfinţenia şi să urască păcatul, aşa ca Domnul lor. Aceştia trebuie să fie gata pentru ziua aceasta măreaţă a revenirii Domnului, după cum frumos spunea apostolul Pavel în Epistola sa către Efeseni, capitolul 6:
14 “Staţi gata, deci, având mijlocul încins cu adevărul, îmbrăcaţi cu platoşa neprihănirii,
15 având picioarele încălţate cu râvna Evangheliei păcii.
16 Pe deasupra tuturor acestora, luaţi scutul credinţei, cu care veţi putea stinge toate săgeţile arzătoare ale celui rău.
17 Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu.
18 Faceţi în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi cereri. Vegheaţi la aceasta, cu toată stăruinţa, şi rugăciune pentru toţi sfinţii”.
          Acestea sunt rezervele pe care tebuie să şi le facă un om pentru ziua aceea de final: Adevăr, Neprihănire, Râvna mărturisirii Evangheliei, Credinţă, Mântuire în numele lui Isus Hristos, Sabia Duhului – Cuvântul lui Dumnezeu şi multă rugăciune. Toate în Hristos pentru că despărţiţi de El nu putem face nimic, dar prin El, şi cu El, putem totul.
          Dacă nu ar fi tragic ai putea să râzi văzând ce măsuri total nepotrivite şi ce resurse, total insuficiente, îşi iau oamenii necredincioşi pentru ziua Apocalipsei, ziua necazului pentru ei. Îşi pun încrederea în lucruri care nu le vor fi de nici un folos. Dar ce adevăr tare şi ce încurajare reală găsim în Isus Hristos, noi cei ce ne-am pus încrederea în El nu doar pentru lumea aceasta ci şi pentru cea care va să vină. Noi care am ales să-L urmăm pentru ceea ce este El nu pentru ceea ce oferă El, care am ajuns să-L cunoaştem şi să ne îndrăgostim de El, alegând să facem tot ceea ce facem doar ca să-I fim plăcuţi Lui, fără nici o răsplată.
          Ce trist însă că vor fi şocaţi de revenirea Domnului Isus şi găsiţi nepregătiţi chiar mulţi dintre cei ce L-au mărturisit cu buzele şi care au crezut că sunt ai Lui. Avertisment în acest sens avem pilda celor zece fecioare sau pilda cu grâul şi neghina. Unor astfel de credincioşi doar cu numele şi pe care îi găseşti în toate adunările, care cred că deoarece aparţin de o confesiune, mai mare sau mai mică, mai nouă sau mai veche, sau pentru că au făcut odată un ritual, un botez în apă, sau au vorbit odată în alte limbi, sau pentru că merg la biserică din când în când, sau pentru că slujesc într-un fel sau în altul, şi mai ştiu eu câte de “sau”, marele Ioan Botezătorul le-ar spune:
(Dar când a văzut pe mulţi din Farisei şi din Saduchei că vin să primească botezul lui, le-a zis): „Pui de năpârci, cine v-a învăţat să fugiţi de mânia viitoare? Faceţi, deci, roade vrednice de pocăinţa voastră. Şi să nu credeţi că puteţi zice în voi înşivă: „Avem ca tată pe Avraam!” Căci vă spun că Dumnezeu din pietrele acestea poate să ridice fii lui Avraam. Iată că securea a şi fost înfiptă la rădăcina pomilor: deci, orice pom, care nu face roadă bună, va fi tăiat şi aruncat în foc.”
          De aceea spuneam că nu cei ce caută să scape de focul veşnic vor fi fericiţi ci cei ce se predau cu totul lui Isus şi umblă în ascultare de El.
          Sfârşitul lumii va fi dar nu după calendarul maiaş, nici după calendarul altcuiva, ci după calendarul lui Dumnezeu. Să-L căutăm pe Domnul câtă vreme poate fi găsit. (Isaia 55:6)

-::::: Arhivă EDITORIAL :::::-