Biblia este plină de afirmaţii care pentru omul firesc, neregenerat şi netransformat de lucrarea supranaturală a Duhului Sfânt, par fără sens sau chiar nebunie. Dar pentru cei regeneraţi şi transformaţi sunt viaţă şi bucurie.
Pe când intra Domnul Isus în Ierusalim, în acea zi de mare emoţie când mulţimile Îl întâmpinau cu strigăte de bucurie, dând slavă lui Dumnezeu, mai marii religioşi ai vremii s-au simţit stânjeniţi, dacă nu chiar furioşi, pentru faptul că Domnul Isus primea onorurile pe care numai Dumnezeu ar fi trebuit să le primească. Printre cuvintele de laudă oamenii strigau şi”Osana!”. Noi folosim “Osana” ca un cuvânt de laudă la adresa lui Dumnezeu dar el nu este un cuvânt de laudă şi tocmai acest cuvânt i-a scandalizat pe marii religioşi ai vremii. “Osana” este un cuvânt compus care provine din ebraică: “hosh ah nna” care înseamnă: “Mântuieşte-ne, Te rugăm!”
Faptul că mulţimile s-au adresat Domnului cu acest cuvânt, cuvânt care este potrivit a fi adresat doar lui Dumnezeu, i-a făcut pe liderii religioşi să se tulbure şi să-i ceară Domnului să oprească această nelegiuire, blasfemie, după cum credeau ei. Trist este că ei nu au văzut că de fapt nu era blasfemie ci Însuşi Dumnezeu intra în acea zi, umil şi blând, pe porţile Ierusalimului.
Răspunsul Domnului a fost că dacă oamenii vor tăcea pietrele vor striga. Adică, din nou, Dumnezeu va face lucruri greu de înţeles pentru cei mai mulţi.
De-a lungul timpului acest cuvânt s-a împlinit de nenumărate ori şi se va împlini până la sfârşitul vremurilor. Numele lui Dumnezeu a fost proclamat cu îndrăzneală şi în adevăr nu de cei mari, de prelaţi, ci de cei simpli şi mulţi. Cei mari de cele mai multe ori au intrat în conflict cu Dumnezeu pentru că au pus interesele lor mai presus de Cel Preaînalt. Citiţi istoria marilor treziri şi vedeţi prin cine a lucrat Dumnezeu.
Azi vreau să atrag atenţia asupra unei “pietre”. Este vorba de Franţa şi de ce s-a întâmplat acolo în ultimele zile care au trecut.
Guvernul acestei ţări a anunţat că intenţionează să legifereze căsătoriile între homosexuali şi posibilitatea adopţiei de copii de către aceste “familii”. Reacţia populaţiei a fost una neaşteptată, cel puţin pentru mine.
Franţa a ales un drum al înstrăinării de Dumnezeu, odată cu Revoluţia Franceză din 1789-1799. Au ales să declare public acest lucru şi să-l urmărească în timp cu consecvenţă. Dezinteresul populaţiei pentru Dumnezeu şi lucrurile veşnice a fost o constantă a acestei naţiuni. Nu este lipsit de importanţă să ştim faptul că, atunci, în timpul Revoluţiei, Franţa a fost prima ţară din lume care a dat drepturi homosexualilor, în sensul că actele lor nu au mai fost incriminate.
În ultimele decade mişcările pro homosexualitae au luat avânt, sprijinite tot mai mult de liderii politici. Ieri preşedintele american Barack Obama, în cadrul discursului pe care l-a avut cu ocazia procedurii de investire în funcţie pentru un nou mandat de preşedinte, a afirmat ceea ce încă nu cred că a mai afirmat nici un alt preşedinte până acum. El a spus: “Călătoria noastră nu se va încheia până când fraţii şi surorile noastre homosexuali nu vor fi trataţi la fel ca restul lumii, în faţa legii.”
Alte ţări din Europa, mai “creştine” decât Franţa au ales de mult să legalizeze aceste căsătorii între homosexuali şi procesul continuă, iată, puternic susţinut de preşedintele Americii.
Dar “pietrele” din Franţa au ieşit în stradă în număr de sute de mii, unii zic peste un milion, afirmând că ceea ce au ales în 1791 în timpul Revoluţiei a fost o greşeală, că vor ca familia să rămână aşa cum a hotărât Dumnezeul pe care l-au respins odată. De fapt nu ştiu cât de mult le pasă lor de Dumnezeu azi dar văd că Dumnezeu, ca o ironie, se foloseşte de ei pentru a striga în gura mare că ceea ce se întâmplă în legătură cu familia tradiţională este o mare greşeală şi că trebuie să ne trezim.
Nu o face SUA, cea mult binecuvântată de Dumnezeu, nu o fac alte ţări la fel de binecuvântate de Dumnezeu din Europa, declarate creştine, dar o face Franţa!
Cred că mulţi au fost şocaţi şi nu le-a venit să creadă, în special cei ce militează pentru aceste drepturi ale minorităţilor sexuale. Să vezi azi homosexuali lingându-se în stradă, dezbrăcaţi, făcând gesturi indecente în faţa copiilor, la paradele lor tot mai frecvente, a ajuns aproape un lucru normal. Dar să vezi ieşind în stradă sute de mii de oameni, manifestând paşnic împotriva căsătoriei între homosexuali şi a adopţiei de copii de către aceştia, a ajuns să fie o minune. Dar iată că s-a întâmplat. Pietrele au strigat!
S-au căutat explicaţii la această reacţie neobişnuită azi, prin amploarea ei. Am citit într-un articol de ziar următoarea explicaţie dată de cineva care a spus că “a fost deranjant să vezi 340.000 de oameni care au ieşit în stradă pentru a protesta faţă de ceva care crezi că e bun pentru tine”: “Cred că pe măsură ce există tot mai mulţi oameni care vorbesc despre asta în fiecare zi la televizor, cu atât influenţează mai mult opinia publică”.
Acum aş vrea să atrag atenţia asupra a două aspecte.
Acea persoană se simţea deranjată pentru că cineva a protestat faţă de ceea ce el considera a fi bun pentru el, adică relaţiile homosexuale. Dar lui, sau lor, nu le pasă de ceea ce spun cei ce nu sunt de acord cu aceste relaţii. La manifestaţiile lor homosexualii sunt în număr mic. Cu toate acestea ceilalţi, care sunt şi ei deranjaţi de atitudinea homosexualilor, trebuie să tacă şi să înveţe toleranţa. Dacă te simţi deranjat cumva şi te manifeşti pe măsură imediat eşti catalogat ca şi intolerant, homofob, duşman al păcii.
Apoi este vorba despre felul în care homosexualii îşi impun punctul lor de vedere. Persoana citată spunea că reacţia cetăţenilor Franţei a fost normală pentru că s-a vorbit mult la televizor despre aceasta şi opinia publică a fost influenţată.
Dacă nu ai ştiut până acum, sau n-ai vrut să crezi, iată ce face televizorul şi mass media în general: influenţează opinia publică. Adică pe tine! Tu eşti opinia publică nu alţii! Chiar ei o recunosc şi chiar ei folosesc aceste mijloace cu insistenţă. Televiziunea, Internetul, filmele, cărţile, nu fac altceva decât se străduiesc să schimbe o mentalitate sănătoasă, mentalitate pe care au avut-o oamenii încă de la începutul omenirii. Întotdeauna homosexualii au existat dar niciodată până acum nu a fost considerat acest lucru ca normal şi de dorit. Cum s-a schimbat perspectiva? Prin televizor. Ar fi bine să fiţi mult mai atenţi la el de aici înainte, dacă nu aţi hotărât aceasta până acum. Să nu vă miraţi că odraslele voastre nu mai vor să vă asculte, că iubesc lumea, că sunt răzvrătiţi, că sunt toleranţi faţă de orice, dacă i-aţi crescut cu televizorul.
Lucrurile merg spre rău şi nu trebuie să ne mirăm, ajungem la scadenţă. Şi dispar cei ce mai au curajul să ţină adevărul sus. O, da, ar trebui să o facă episcopii şi preoţii, pastorii şi prezbiterii, slujitorii ordinaţi de tot felul şi din toate confesiunile. Ar trebui să o facă…
În America deja este normal a predica un creştinism în care păcatul a fost scos din vocabular. Se vorbeşte despre Isus şi bunătatea Lui pentru că aceasta nu mai deranjează pe nimeni. Şi începe să ne placă şi nouă această nouă melodie, nespus de înşelătoare, care se insinuează la fel ca odată şoapta lui Satan la urechile adormite ale Evei.
Dumnezeu va avea oricum “pietrele” Lui. Aşa a spus Domnul Isus. Vei fi una dintre ele sau vei dormi somnul nepăsării care duce la moarte? Vei avea curajul să stai împotriva curentului, împotriva “opiniei publice” formată de televizor şi să nu te pleci în faţa minciunii şi compromisului? Vei avea curajul să stai de partea celor puţini, care au ales să nu se spurce, dar nici să tacă? Pentru că sunt unii care nu vor să se mânjească dar nu vor nici să vorbească, ca să nu sufere consecinţe. Nu se poate!
Domnul Isus ar fi putut să trăiască până la adânci bătrâneţe dacă ar fi vorbit doar de dragostea lui Dumnezeu şi le-ar fi spus celor din jur că Dumnezeu îi iubeşte aşa cum sunt. Isus Hristos azi ar fi catalogat ca şi nebun, intolerant, bun de pus după gratii. Adevărul despre cei din jurul Lui, despre păcat, l-a pus pe cruce, a stârnit furia lor. Apostolul Pavel ar fi putut să trăiască o viaţă liniştită la umbra religiei lui şi să beneficieze de mari onoruri şi să aibă mari foloase materiale. Dar a ales Adevărul şi prin aceasta a ales prigoana şi suferinţa.
Dacă crezi că poţi să taci când în jurul tău se înalţă tot mai hotărât şi mai sus zidul fărădelegii te înşeli. Tu nu eşti un ucenic al lui Isus ci un client al Lui.
Fii o piatră în zidul lui Hristos.
Comment