În urmă cu câteva săptămâni am cunoscut o femeie care a fost ca un tonic pentru credinţa mea. Toţi avem perioade în care slăbim câteva grame sau chiar kilograme în credinţă, şi mă refer aici la acea încredere în promisiunile lui Dumnezeu pentru viaţa noastră şi în răspunsuri la rugăciuni. Dacă vedem rugăciunea ca pe un dialog cu Tatăl nostru, înseamnă că noi vorbim, apoi facem linişte şi El răspunde. Poate nu mereu vine un răspuns în cinci minute, dar avem siguranţa că ascultă. Totuşi uneori răspunsul pare că întârzie mult, exagerat de mult. Dar dacă are ,,întârziere” 20 de ani? Această femeie s-a rugat în urmă cu 20 de ani pentru ceva şi abia anul acesta a primit răspunsul aşteptat, dar într-un mod neaşteptat.
În acele timpuri, soţul ei lucra la o fabrică şi avea un coleg creştin, nu doar cu numele. Soţul ei era alcoolic şi datorită acestui viciu erau foarte săraci. Dar ce le lipsea cel mai mult, chiar mai mult decât pâinea de pe masă, era Isus. Femeia nu avea cu cine să povestească despre necazurile ei, deşi avusese în tinereţe câteva tangenţe cu biserica prin bunica ei; nu ştia la cine să găsească speranţă. Colegul soţului ei îi vorbea acestuia despre Isus, dar prin exemplul personal cel mai adesea.
Într-o zi soţul ei a venit acasă cu o Biblie şi i-a spus că e de la colegul lui care nu e ca toţi ceilalţi; nu fură nici măcar un şurub cum obişnuiesc toţi colegii, mai degrabă îl aduce de acasă dacă are nevoie şi fabrica nu mai are resurse. Pentru că îl uimise viaţa acestui coleg, i-a acceptat Biblia. Apoi s-a îmbolnăvit de o boală fără tratament şi înainte de a muri, s-a împăcat cu Dumnezeu. Soţiei lui i-a lăsat Biblia. Prima lor Biblie. Ea s-a predat lui Dumnezeu înaintea lui şi totul a pornit de la un dar.
Fiind văduvă, povara ei creştea dar acum ştia unde să o ducă şi să o lase. La crucea lui Cristos. A început să se roage pentru omul care le dăruise Biblia şi îşi dorea să-l cunoască şi să îi poată mulţumi. Nu ştia aproape nimic despre el sau familia lui. Nu ştia unde să-l găsească. Între timp, mai primise Biblii de la fraţi dar prima Biblie era favorita. Au trecut 20 de ani şi într-o zi o vecină i-a făcut cunoştinţă cu o familie de credincioşi. Care locuiau doar la câţiva km depărtare de ea. Această familie a fost trimisă de Dumnezeu cu daruri pentru văduva şi cei doi copii ai ei. Au început să vorbească şi să se cunoască şi spre uimirea tuturor, dar în special al femeii; odată cu bunurile materiale de care femeia avea nevoie, Dumnezeu îi dăruise împlinirea unei dorinţe. În casa ei a intrat după 20 de ani, cel care i-a dăruit soţului ei prima Biblie. Iar Dumnezeu nu s-a oprit aici cu surprizele, şi asta pentru că o femeie simplă, nebăgată în seamă de anumite cercuri sociale, s-a rugat concret şi cu credinţă să îl cunoască pe cel care le-a fost îndrumător spre Dumnezeu. A fost mai mult rugăciunea unei dorinţe din inima ei. O dorinţă pe care ea a mai uitat-o în cursul anilor dar Dumnezeu nu a putut uita. A ales să răspundă când se aştepta mai puţin.
Poate că noi uităm chiar şi propriile dorinţe dar El le contabilizează pe toate. Dacă rugăciunile noastre nu sunt în acord cu voia Lui, s-ar putea să ia un ,,instrument” cu care să ne demoleze dorinţele dar doar pentru a le zidi El. Pentru că iniţial erau aşa de imperfecte, iar El e Perfect. Dumnezeu nu ucide visele noastre, cum afirmă unii creştini dezamăgiţi, ci doar le dă formă. Acea formă care să ne facă persoana pe care a avut-o El în minte când ne-a creat.Nimic mai puţin.
Răspunsurile vin cu ,,trenuri” diferite. Iar unele au ceea ce noi, oamenii, numim ,,întârziere”. În vocabularul Lui, cred că înseamnă ,,sincronizare” perfectă. E interesant că întotdeauna răspunsurile vin, şi mai ales când avem nevoie. Femeia care şi-a dorit să-l cunoască pe omul care le-a dat prima Biblie, poate că nu avea atâta nevoie de răspuns în urmă cu 20 de ani, cât a avut în prezent. Binecuvântarea a sosit neaşteptat de mare după lungile zile şi luni.
Dumnezeu e plin de surprize pentru copiii Săi, după cum afirma Zac Poonen: ,,Dumnezeu plănuieşte în tăcere pentru copiii Săi. El este un Dumnezeu al surprizelor pentru copiii Săi.” Chiar dacă alege să tacă…
,,Domnul Dumnezeu este în mijlocul tău, ca un viteaz care poate ajuta; se va bucura de tine cu mare bucurie, va tăcea în dragostea Lui, şi nuva mai putea de veselie pentru tine.” (Ţefania 3:17)
Scris de Ella Roman
