Autor: A.W.Tozer
Vremurile actuale sunt vremuri de confuzie morală şi uneori este greu să distingi falsul de adevărat.
DOMNUL nostru binecuvântat a încercat să ne scape de consecinţele propriei noastre orbiri prin avertizări repetate şi multe învăţături pline de grijă. Se merită să dăm o atenţie serioasă cuvintelor Sale.
Ni se spune că spre sfârşitul veacului va fi o vreme de activitate religioasă intensificată şi de aşteptare frenetică, izvorâte din condiţiile turbulente predominante printre naţiuni. Limbajul este cunoscut majorităţii creştinilor: „Războaie şi veşti de războaie… un neam se va scula împotriva altui neam… pe alocurea vor fi cutremure de pământ, foamete şi ciumi… Atunci vă vor da să fiţi chinuiţi şi vă vor omorî; şi veţi fi urâţi de toate neamurile pentru Numele Meu. Atunci mulţi vor cădea, se vor vinde unii pe alţii şi se vor urî unii pe alţii.”
Simultan cu această stare a lucrurilor va fi o mare creştere a entuziasmului religios şi a întâmplărilor supranaturale în general. „Fiindcă vor veni mulţi în Numele Meu şi vor zice «Eu sunt Hristosul!» Şi vor înşela pe mulţi… Se vor scula mulţi proroci mincinoşi… Dacă vă va zice cineva atunci: «Iată Hristosul este aici» sau «Iată-L acolo», să nu-l credeţi. Căci se vor scula Hristoşi mincinoşi şi proroci mincinoşi. Ei vor face semne şi minuni ca să înşele, dacă ar fi cu putinţă, şi pe cei aleşi.”
Mulţi creştini tandri se tem să nu păcătuiască împotriva dragostei prin faptul că îndrăznesc să cerceteze orice apare purtând mantia creştinismului şi murmurând numele lui Isus. Ei nu îndrăznesc să examineze scrisorile de recomandare ale ultimului profet care aterizează în oraşul lor ca nu cumva să fie vinovaţi de respingerea unui lucru ce poate fi de la Dumnezeu. Îşi amintesc cu sfială că Fariseii au refuzat să-L primească pe Hristos atunci când a venit şi nu vor să fie prinşi în aceeaşi capcană, aşa că fie îşi reţin judecata, fie închid ochii şi acceptă totul fără niciun semn de întrebare. Se presupune că aşa ceva indică un înalt grad de spiritualitate. Dar realitatea este că nu indică asta. Ar putea, de fapt, să fie o dovadă a absenţei Duhului Sfânt.
Credulitatea nu este sinonimă cu spiritualitatea. Credinţa nu este un obicei mintal ce-l determină pe posesorul ei să-şi deschidă gura şi să înghită tot are în jurul său culoarea supranaturalului. Credinţa îşi ţine inima deschisă faţă de orice este de la Dumnezeu şi respinge orice nu este de la Dumnezeu, indiferent cât de minunat ar fi.
„Încercaţi duhurile” este o poruncă a Duhului Sfânt adresată Bisericii. Putem păcătui la fel de sigur prin aprobarea falsului, ca şi prin respingerea autenticului. Iar obiceiul comun de a refuza să te declari de partea cuiva nu este calea de a evita această problemă. A evalua lucrurile cu o inimă plină de dragoste şi apoi, a acţiona conform rezultatelor este o obligaţie a fiecărui creştin din lume. Şi asta cu atât mai mult cu cât vedem că ziua se apropie.
Cum putem spune dacă un om sau o demonstraţie religioasă este de la Dumnezeu sau nu? Răspunsul este uşor de aflat, dar va fi nevoie de curaj pentru a urma faptele aşa cum ni le descoperă Dumnezeu.
Testele pentru autenticitatea spirituală sunt două: în primul rând, liderul trebuie să fie un om bun şi plin de Duhul Sfânt. Creştinismul nu este nimic dacă nu este moral. Niciun truc teologic, nicio demonstraţie a minunilor supranaturale, nicio evidenţă a devoţiunii oarbe din partea publicului nu poate decide dacă Dumnezeu este sau nu în omul respectiv sau în mişcarea respectivă. Fiecare slujitor al lui Hristos trebuie să aibă inima curată şi o viaţă sfântă. În timp ce perfecţiunea fără de păcat este cel mai probabil să nu se găsească nici printre cei mai buni oameni, totuşi, liderul în care oamenii se încred este unul care trăieşte cât mai asemenea lui Hristos posibil şi care ştie cum să se pocăiască cu durere din inimă atunci când păcătuieşte împotriva DOMNULUI său prin faptă sau prin vorbă. Omul pe care îl onorează Dumnezeu va sta în umbră, va fi umil, jertfitor de sine, modest, cu o trăire curată, eliberat de iubirea de bani, dornic să promoveze onoarea lui Dumnezeu şi la fel de dornic să repudieze orice onoare sau laudă la adresa lui. Rapoartele lui financiare vor suporta verificări, standardele lui etice vor fi înalte şi viaţa lui personală dincolo de orice reproş.
Însă testul bunătăţii morale nu este de ajuns. Orice om trebuie săi supună lucrarea testului scriptural. Nu este suficient ca el să fie în stare să citeze mult din Biblie sau să pretindă experienţe măreţe şi uluitoare cu Dumnezeu. Înapoi la lege şi la mărturie. Dacă nu vorbeşte potrivit Cuvântului, asta se datorează faptului că nu este lumină în el. Noi, cei care suntem invitaţi să-l urmăm, avem tot dreptul, dar şi o obligaţie solemnă, să-i testăm lucrarea conform Cuvântului lui Dumnezeu. Trebuie să cerem ca fiecare pretendent la încrederea noastră să prezinte o fişă medicală curată dată de Sfintele Scripturi; să facă ceva mai mult decât să-şi croiască ocazional drum printr-un text sau să ţină Biblia sus în mod dramatic, înaintea ochilor ascultătorilor săi. Doctrinele lui trebuie să fie doctrinele din Scripturi. Biblia trebuie să-i domine predicarea. El trebuie să predice potrivit Cuvântului lui Dumnezeu.
Preţul pentru faptul că urmăm o călăuză greşită prin deşert poate fi moartea. Preţul pentru faptul că luăm seama la un sfat greşit în afaceri poate fi falimentul. Preţul pentru faptul că ne încredem într-un vraci poate fi pierderea permanentă a sănătăţii. Preţul pentru faptul că ne punem încrederea într-un pseudo-profet poate fi tragedia morală şi spirituală. Haideţi să luăm seama ca nimeni să nu ne înşele.
