Editorial

Trenul suedez al morţii şi măcelarul din Philadelphia

macelarul_din_Philadelphia     Când vikingii au ales sa se faca crestini acum 1.000 de ani regii lor le-au ingaduit sa-si abandoneze practicile pagane dar cu citeva exceptii. Notabil printre ele a fost infanticidul, vikingii avind obiceiul barbar de a-si abandona copiii nascuti ca sa moara. Practica asta a supravietuit la urmasii vikingilor pina in ziua de astazi, dar intr-o forma mult mai nuantata. Astazi, infanticidul e invocat ca drept al omului, devenind recent si o parghie a politici externe a Suediei. Ne-a surprins stirea publicata in ziarul britanic The Independent saptamina trecuta, conform careia Suedia nu va mai acorda sprijin financiar organizatiilor neguvernamentale din tarile subdezvoltate, profilate pe dezvoltare si sanatatea femeilor, daca nu ofera servcii de avort. [http://www.independent.co.uk/news/world/europe/sweden-donald-trump-anti-abortion-rule-foreign-aide-ban-mexico-policy-organisations-pro-life-a7837591.html] Guvernul suedez a anuntat ca politica ei contracareaza politica Administratiei Trump care refuza sa aloce sprijin financiar organizatiilor neguvernamentale care ofera servicii de avort. E lesne de inteles ca Scandinavia, si in special Suedia, care, asa cum am mai mentionat in trecut, promoveaza ceea ce ea numeste o politica externa “feminista”, au declarat un razboi valoric Statelor Unite. Politica externa feminista a Suediei a racit relatiile Suediei cu Arabia Saudita iar acum cu Statele Unite. Suedia a solicitat si altor tari, cum sunt Canada, Olanda, Norvegia, Marea Britanie si Danemarca, sa adopte o politica externa similara de finantare a avortului in tarile subdezvoltate si de blocare a sprijinului financiar pentru organizatiile care refuza sa presteze servicii de avort.

Suedia declara razboi Americii

Razboiului rece declarat de Suedia importiva Americii acum o saptamina, care se dezlantuie in jurul avortului si controlului populatiei, i s-au alaturat, saptamina aceasta, Canada si Marea Britanie. In cursul acestei saptamini, Marea Britanie a anuntat ca va aloca 1 miliard de lire sterline in urmatorii zece (10) ani pentru avort in tarile subdezvoltate [Detalii: https://www.lifesitenews.com/news/england-commits-one-billion-pounds-for-worldwide-abortions-contraception], iar Canada 250 de milioane de dolari [Detalii: http://www.nationalreview.com/article/449553/canada-sweden-promote-abortion-africa-developing-world]

Rusinea nu poate fi mai mare avind in vedere ca Theresa May se considera crestina, aderenta a Bisericii Anglicane. E greu de inteles cum un prim ministru care se identifica, cel putin teoretic, cu valorile crestine ar putea sa promoveze uciderea copiilor nenascuti. Ramine de vazut daca celelalte tari carora Suedia le-a solicitat sa se alature razboiului rece suedez vor adopta o politica similara. E bine stiut, insa, ca Olanda promoveaza avortul prin faimoasele “vase ale mortii”. Ele sunt ancorate in apropierea tarilor care interzic avortul si femeile care vor sa avorteze sunt aduse pe aceste vase pentru a li se intrerupe sarcina. Vasele olandeze isi merita porecla “vasele mortii” pentru ca ele duc moartea. Avortul ucide. Ucide Romania, Elvetia si Estonia. Saptamina aceasta presa elvetiana a scris ca in urmatorii 10 ani Elvetia va avea nevoie de citeva sute de mii de muncitori calificati pe care nu-i poate produce singura din cauza “imbatrinirii” populatiei elvetiene. Cum toti stim, “imbatrinirea populatiei” e un eufemism care descrie diminuarea populatiei tinere din cauza avortului. La fel Estonia, care recent a legalizat casatoriile intre persoane de acelasi sex, unde presa a comentat, tot saptamina asta, ca in fiecare an piata muncii din Estonia scade cu 10.000 de persoane care se pensioneaza si nu intra un numar suficient de mare de tineri pe piata muncii pentru a-i inlocui.

Infanticid in Philadelphia

Infanticidul e o practica barbara asupra careia nadajduim sa revenim si cu o alta ocazie. Mai devreme in an a fost publicata o carte despre infanticidul practicat in marea metropola americana Philadelphia. Protagonistul principal al cartii e Kermit Gosnell, un medic de culoare care in 2014 a fost gasit vinovat in instanta de infanticid. Cartea are doi autori, ambii jurnalisti, unul dintre ei scriind pentru o vreme despre Republica Moldova pentru publicatia Irish Times. Ambii autori fusesera pro-avort inainte de a incepe sa se documenteze pentru a scrie cartea, si, dupa cum dezvaluie ei de pe primele pagini ale cartii, priveau cu dispret pe cei cu pareri pro-vita si pe oamenii care stau in fata clinicilor de avort protestind uciderea copiilor nenascuti. Dar amanuntele descoperite de ei de-a lungul traseului i-a transformat in indivizi pro-viata.

Cartea socheaza din mai multe puncte de vedere. In primul rind pentru ca infanticidul inca se practica, chiar si in America, cu toate ca, oficial vorbind, e ilegal. In doilea rind, cartea socheaza prin detaliile crunte si dezgustatoare care le da si modul barbar in care Gosnell si angajatii clinicii lui ucideau copiii nenascuti dar si nascuti. La fel de socant a fost faptul ca vreme de multi ani autoritatile orasului Philadelphia au ignorat ce se petrecea in clinica lui Gosnell, cu toate ca suspectau ca acolo se faceau avorturi ilegale. Autoritatile statului Pennsylvania, care erau obligate prin lege sa inspecteze clinica, au refuzat sa inchida clinica cu toate ca si ele suspectau ca acolo se faceau avorturi ilegale. Autorii au ramas la fel de stupefiati si de faptul ca Gosnell, acum in inchisoare pe viata fara posibilitatea de a fi eliberat vreodata, inca se crede inocent, crede cu pasiune in avort si, culmea, se considera crestin si justifica avortul prin diverse pasaje din Scriptura. Socant pentru autori a fost si faptul ca pe durata procesului lui Gosnell, care a tinut citeva luni, presa americana a ingorat “procesul secolului” (”trial of the century”) din America cum au numit ei procesul. Judecatorul care a audiat cazul anticipa ca procesul va suscita atit de mult interes din partea mass mediei americane, incit a pus la dispozitia jurnalistilor o sala speciala pentru a urmari procesul. Vreme de citeva saptamini, insa, sala a fost goala, iar presa a inceput sa scrie despre proces doar dupa ce Gosnell a fost gasit vinovat de infanticid. Iar dupa publicarea cartii, presa americana, in special New York Times, a refuzat sa mentioneze cartea ori sa publice recenzii din motiv ca subiectul era prea “controversat”.

Detalii

Titlul cartii e: Gosnell – The Untold Story of America’s Most Prolific Serial Killer (”Gosnell – Istoria nepovestita a celui mai prolific ucigas din America”), iar autorii sunt Ann McElhinney si Phelim McAleer. Cartea e captivanta si odata ce o dschizi e greu sa o pui jos. Detalii peste detalii se astern pe paginile cartii cu o rapiditate deosebita. Detaliile sunt gretoase si indignarea cititorului creste cu fiecare pagina citita. Valoare cartii nu consta doar in faptul ca e bine documentata, dar e si bine scrisa, autorii fiind capabili sa tina atentia cititorului incordata pagina dupa pagina. Cartea are mai multe capitole si fiecare capitol examineaza un aspect diferit al vietii lui Gosnell, al procesului si a sentintei. E bine documentata, ea avind la baza citeva surse incontestabile. In primul rind e Raportul Procuraturii din Philadelphia care are citeva sute de pagini. Raportul recomanda ca nu doar Gosnell sa fie dat in instanta pentru infanticid ci si unii functionari publici care fie ca au stiut ce sa intimpla in clinica fie ca au ignorat semnele care prevesteau nenorocirea. Autorii au folosit deasemenea stenograma procesului, lunga de mii de pagini. Procesul a avut loc in Aprilie 2013 si a implicat o multime de martori care, prin marturiile lor si detaliile pe care le dadeau la iveala, ii tineau pe jurati cu sufletul la gura. Autorii au facut deasemenea o multime de interviuri cu o sumedenie de persoane care au fost implicate in procesul lui Gosnell, membri ai familiei lui, politia, unele din fostele lui paciente, avocatii, juratii, si, in final, Gosnell, caruia autorii i-au luat interviul in inchisoare. De-a lungul procesului, Gosnell a fost poreclit “the butcher of Philadelphia”, adica “macelarul din Philadelphia”, din motive usor de inteles.

Ce exact a facut Gosnell? Mii de avorturi, dintre care o sumedenie la femei cu sarcini trecute de limita legala de 23 de saptamini de sarcina. Majoritatea fiselor medicale ale femeilor cu avorturi ilegale au disparut din clinica, fiind aflate de catre politie, in urma unei razii, in subsolul casei lui Gosnell. Fisele aveau stersaturi pentru a acoperi crimele. Copiii nenascuti erau omoriti in uterul mamelor lor cu injectii de potasiu. Pentru a le asigura moartea aproape instantanee acul era iserat in inima copilului, dupa care era rupt in bucati si scos din uter cu penseta: un picior, o mina, capul ori parti din cap. Daca capul era prea mare, Gosnell facea o gaura in capul copilului, scotea creierul afara, si capul se colapsa, facilitind astfel eliminarea lui din uter. Autorii dezvaluie ca nu de putine ori au plans citind, din nou si din nou, aceste informatii ingrozitoare in documentele pe care le-au studiat sa-si scrie cartea si nu de putine ori s-au trezit rostind rugaciuni ca sa-si poata duce munca pina la capat. Autorii de fapt afirma ca, in timp ce studiau documentele ori fiind in prezenta lui Gosnell, se simteau in prezenta raului. Au descoperit deasemenea ca angajatii clinicii devenisera dezumanizati, unii dintre ei chiar rizind si simtindu-se bine in timp ce avortau copiii.

Infanticid

Unii copiii s-au nascut vii, scapind de sub cutitul lui Gosnell si a angajatelor lui. Toti au fost ucisi. Unii erau lasati sa moara in chiuveta, altii erau omoriti tainduli-se gitul cu foarfeca. Pe unul dintre ei l-au aruncat in toaleta, iar una din angajate a spus in tribunal ca a vazut cum micutul incerca sa inoate. Nu mai putin de 47 de copii nascuti vii au fost ucisi in acest fel.(Pagina 31) Unul dintre ei avea ochii deschisi cind a fost ucis si il privea pe Gosnell in fata. Si-a ridicat piciorusul, si l-a dus la piept, asa cum vedem deseori la copiii nou nascuti, iar Gosnell l-a decapitat cu o foarfeca. Femeile de serviciu au depus marturie ca deseori aflau toaletele infundate cu bucati de copiii avortati. (Pagina 59)

Prostia, insa, merge mina in mina cu prostia. Angajatii clinicii au facut poze multor copiii ucisi dupa nastere iar Gosnell i-a pastrat pe unii dintre ei, punindu-i in borcane mari si congelindu-i in frigider. A facut asa vreme de mai multi ani, fara ca autoritatile sa-i inspecteze clinica. Sigur de sine si crezindu-se in siguranta, Gosnell a continuat sa avorteze si sa ucida. Pina intr-o buna zi cind …

Droguri

In America si in multe tari occidentale se consuma cantitati enorme de medicamente pentru calmarea durerii, numite in engleza “pain killers” iar in limbajul medical “opiates”. De la o vreme oamenii devin dependenti de opiates si au nevoie de prescriptii medicale sa le obtina legal. Se zvonea prin Philadelphia ca Gosnell dadea astfel de prescriptii cu gramada, dar ilegal si contra cost. Zvonul a ajuns la urechile autoritatilor si, in 2009, politia a facut o razie la clinica lui Gosnell si la el acasa sa gaseasca probe. Avorturile ilegale nu ii preocupau si nu acestea au motivat raziile. Dar ce au descoperit pe durata perchezitiei i-a ingrozit. Unii politistii nu si-au putut stapini lacrimile si, in curs de citeva ore, au inchis clinica. Au gasit borcanele cu bucati de copii congelati in frigidere. Pisici cu gramada. Corect – pisici in clinica. Cu gramada. De ce? Pentru ca in clinica isi facusera resedinta soareci. Pisicile, au destainuit la proces martorii, alergau dupa soareci chiar si cind Gosnell facea avorturi. Ba mai mult, o pisica, au zis martorii, a murit fiind plina de purici. (Paginile 12-17) Parul pisicilor era peste tot: scaune, cuverturi, sofa, masa. Peste tot pe unde ajungeau pisicile lasau par. In discutia lui cu politia Gosnell se lauda ca o pisica a ucis “200 de soareci”. (Pagina 24)

Tot pe parcursul raziei, politia a descoperit citeva femei lesinate pe canapelele clinicii. Fusesera anesteziate de angajatele lui Gosnell, si asteptau ca doctorul sa vina sa faca avorturile. Gosnell, au dezvaluit martorii, facea citeva avorturi simultan. Majoritatea anesteziilor, insa, erau facute de angajatele clinicii care nu aveau autorizatia sa le faca.

Mirosul infernal din clinica a fost un alt aspect care i-a frapat pe politisti. Miros de urina de pisica, cuverturi cu murdarie de pisica, mincare stricata si deseuri umane. (Pagina 12) Politia a comparat mirosul din clinica cu miroul dintr-o toaleta intr-o statie de benzina care nu a mai fost curatata de citeva zile. (Pagina 18) Angajatele se plingeau ca mirosul le facea rau, dar ramineau fidele lui Gosnell pentru ca le platea bine. Gosnell prefera sa fie platit pentru avorturi in numerar, din care facea parte si angajatelor, tot in numerar. Costul obisnuit al unui avort depindea de varsta copilului nenascut, intre 500 si 1.000 de dolari. Cazurile mai dificile costau si peste $2.500. Cu cit o sarcina era mai avansata si mai dificila, cu atita costul era mai ridicat. Angajatele ziceau ca Gosnell uneori minca in timp ce facea avorturi. Prefera mancarea chinezeasca. Perchezitia clinicii lui Gosnell a durat citeva zile, dar dupa prima zi autoritatile care faceau perchezitia au inceput sa poarte costume de protectie. (Pagina 36)

A urmat apoi perchezitia resedintei lui Gosnell. Si acolo autoritatile au dat peste borcane cu bucati de copii congelati, fise medicale falsificate, si peste 240.000 de dolari in numerar. In timp ce autoritatile ii perchezitionau casa, Gosnell cinta la pian o piesa din Chopin. (Pagina 35) Autoritatile au vrut sa inspecteze si subsolul. Gosnell i-a atentionat sa nu intre acolo, dar au intrat, fiind intimpinati de pisici si de un nor de pureci. (Pagina 36)

Marele juriu

Marele Juriu s-a intrunit vreme de citeva luni sa examineze evidenta si Raportul Procuraturii din Philadelphia pentru a decide daca evidenta era suficienta ca Gosnell sa fie dat in instanta. Juratii au fost cutremurati de ce au citit si auzit si, mai ales, de pozele pe care le-au vazut. Au cerut sa li se permita sa viziteze clinica lui Gosnell. Autoritatile i-au dus la clinica dar, inainte de a li se permite sa intre in cladire, juratii au fost imbracati in custume de protectie si au purtat masti de gaze pentru a nu se infecta. (Pagina 63) Au recomandat ca Gosnell sa fie dat in instanta. Au recomandat ca si autoritatile statului insarcinate cu inspectia clinicilor de avort sa fie date in instanta. Ultima data cind clinica lui Gosnell a fost inspectata a fost in 1993. Autoritatile stiau ca Gosnell nu are asigurare pentru clinica, dar nu au inchis-o. Unii dintre ei au depus marturie in instanta, regretind indiferenta care a permis macelarului din Philadelphia sa isi tina clinica deschisa. Pe 11 ianuarie 2011 Marele Juriu si-a publicat Raportul acuzindu-l pe Gosnell de 258 de crime. (Pagina 97) In aceasi zi Gosnell a fost arestat, impreuna cu sotia lui si copiii lui. Dupa doi ani a urmat procesul.

Au depus marturie zeci de persoane, majoritatea dintre ele fiind fosti angajati ai lui Gosnell carora autoritatile le-au acordat imunitate. Au depus marturie si asistentele medicale, femeile de serviciu, autoritatile, politia, expertii, alti medici, unele femei care au facut avort in clinica lui Gosnell. Nici sotia nici copiii lui Gosnell nu au participat la proces. Le era rusine sa fie asociati cu sotul ori tatal lor ori crimele lui. De fapt, marturisea Gosnell in inchisoare, nici unda din rudeniile lui nu l-au vizitat in inchisoare.

O crima care a ingrozit juratii a fost uciderea lui Karnamaya Mongar, o nepaleza cu patru copii, ajunsa in America, ramasa insarcinata, dar care nu mai dorea sa aibe copii. In 2009 a vrut sa faca avort in Virginia, dar nu putea pentru ca sarcina era de peste 14 saptamini. Cineva i-a dat numele lui Gosnell si numarul lui de telefon. Intr-o zi, Mongar a disparut de acasa. A plecat la Philadelphia fara sa spuna sotului unde merge ori cu ce scop. Ajunsa in clinica lui Gosnell, angajatele au anesteziat-o. Sarcina era de peste 24 de saptamini si toti in clinica stiau lucrul acesta. Gosnell a inceput procedura de avort, dar Mongar s-a trezit din anestezie si angajatele au intrat in panica. La fel si Gosnell. Au dat din nou injectii femeii care a cazut intr-o coma. A decedat pe 27 noiembrie 2009. Imediat angajatii au curatat clinica, au falsificat fisele medicale si au contactat autoritatile. Autoritatile au determinat ca Mongar a murit din cauza unei hemoragii pe parcursul unui avort legal.

Gosnell a scapat de data asta. Dar nu pentru mult timp. Dupa noua (9) zile de dezbateri, juriul l-a gasit vinovat de omucidere. Doar o mina de jurnalisti au fost prezenti cind a fost dat verdictul. (Pagina 240) Juratii contemplau pedeapsa capitala, dar procuratura a cerut doar inchisoare pe viata. Sentinta finala a fost sapte vieti consecutive in inchisoare.

România liberă împotriva articolului 48

Romania Libera continua sa faca propaganda ostila impotriva miscarii pro-familie din Romania care cere protejarea familiei si casatoriei naturale in Constitutie. Cititi: http://romanialibera.ro/special/documentare/traditie-sau-modernism–cui-ii-este-frica-de-familie—dosar-rom%C3%82nia-libera–457105. In schimb apreciem pozitiile dlui Deputat Daniel Gheorghe: http://www.rgnpress.ro/rgn_17/index.php?option=com_content&view=article&id=25289:2017-07-19-08-20-38&catid=47:politic&Itemid=78

Articolul 16 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului

Articolul 16 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului afirma: “Cu incepere de la implinirea virstei legale, barbatul si femeia, fara nici o restrictie in ce priveste rasa, nationalitatea sau religia, au dreptul de a se casatori si de a intemeia o familie. …Familia constituie elementul natural si fundamental al societatii si are dreptul la ocrotire din partea societatii si a statului”. Familia romana isi cere drepturile. Aceste drepturi le pledam, le-am pledat din 2006 incoace, si vom continua sa le pledam. Sunt cele mai pretioase dintre drepturi dar si cele mai abuzate azi. Pretuiti-le!

(Material preluat de pe site-ul Alianţei Familiilor din România)

-::::: Arhivă EDITORIAL :::::-