De circa o jumătate de an vorbim mult despre Ucraina, ţară vecină cu noi. Şi cred că încă se va mai vorbi. Ne pare rău de situaţia creată şi bine ar fi să ne rugăm pentru această ţară.
Se pare că totul a pornit de la dorinţa multor ucrainieni de a trăi mai bine. Şi-au dorit o apropiere de Europa şi o îndepărtare de Rusia, cea care încă mai poartă stindardul stafiei fostei Uniuni Sovietice.
Am stat să mă gândesc la cele două opţiuni ale Ucrainei, opţiuni care sunt şi ale noastre, chiar dacă nu noi hotărâm până la urmă destinul şi direcţia, aşa cum pare a se întâmpla şi cu Ucraina.
Uniunea Europeană pare a fi varianta cea mai bună, şi într-un fel este. În Uniunea Europeană, cel puţin în partea de vest a ei, încă se trăieşte bine, mult mai bine ca în multe alte părţi ale lumii. Dar până şi în est lucrurile stau mult mai bine ca şi în trecut, chiar dacă suntem veşnic nemulţumiţi. Şi ar sta şi mai bine dacă am şti să ne gospodărim iar mai marii noştri ar fi preocupaţi de binele ţării nu al lor personal. Dar cum aceasta nu se prea întâmplă, decât în cazuri rare, cei mulţi încă au de suferit. Mă gândeam chiar zilele trecute că dacă poporul român nu se trezeşte şi nu va deschide bine ochii la sfârşitul acestui an, atunci când va alege un nou preşedinte, vremuri grele ne aşteaptă. Adică şi mai multă sărăcie. Dar să revenim la Uniunea Europeană.
Dacă vorbim despre bunăstarea materială, despre un trai decent, atunci este clar că dintre cele două opţiuni Ucraina trebuie să aleagă Uniunea Europeană. Pentru că Uniunea Europeană, chiar dacă într-un fel va şi profita de Ucraina, protejându-şi interesele, este în măsură să o ajute. Şi numai prin eliminarea sau mai bine zis prin ţinerea sub control a corupţiei. Corupţia fiind un element major în sărăcia sau bunăstarea unei ţări. Noi românii încă se pare că suntem campioni la acest capitol al corupţiei dar mă gândesc cât de rău am fi putut fi dacă eram lăsaţi de capul nostru şi nimeni nu ne-ar fi tras la răspundere în acest sens. De voie, de nevoie, mai marii noştri trebuie să se ferească. Dacă nu de noi, măcar de cei din vest pe care nu-i pot duce cu preşul atât de uşor. Deci această opţiune este validă şi pentru Ucraina, chiar dacă îi va fi foarte greu. Mai ales că Rusia nu se va linişti niciodată.
Dar Ucraina nu ştie ce o aşteaptă în Europa Unită (sau ştie dar nu-i pasă) în ceea ce priveşte moralitatea şi aspectul vieţii de credinţă. Pentru că dacă Uniunea Europeană este o variantă de luat în calcul în ceea ce priveşte partea materială a vieţii, ea este una dintre cele mai proaste variante atunci când vorbim despre credinţă, adică credinţa creştină autentică. Poate doar SUA (nu ştiu exact cum stau lucrurile în Canada) este o variantă mai proastă în acest sens, vorbind de ţările democratice. După cum văd eu lucrurile, în Uniunea Europeană va fi cel mai greu să-ţi creşti copiii în spiritul credinţei creştine adevărate. Aici copiii deja sunt îndoctrinaţi sexual, începând chiar de la grădiniţă. Libertăţile minorităţilor sexuale au fost parafate prin legi care îi protejează pe aceşti minoritari, ba chiar îi sprijină mai mult decât ne-am fi putut imagina vreodată, transformând întreaga Uniune Europeană într-o Sodomă.
Lot a ales Sodoma. Nu ştiu dacă ştia ce se află acolo sau doar la problema materială s-a gândit şi el atunci când a ales-o. Cert este că s-a obişnuit acolo iar soţia lui avea inima atât de legată de bunăstarea acelui loc încât nu a putut pleca şi să lase totul fără a privi înapoi. Ginerii lui, şi sunt convins că Lot a avut gineri de treabă, au fost atât de legaţi de Sodoma şi bogăţiile ei încât nu au avut nici o problemă să-şi lase soţiile să plece fără ei. De fapt chiar şi cei ce au plecat au plecat cu greu din acel loc al bogăţiei dar şi al desfrâului, pentru că găsim consemnat în cartea Geneza că, văzând ezitarea lui Lot, a soţiei şi fiicelor lui, îngerii i-au apucat de mână şi i-au forţat, într-un fel, să părăsească locul ce avea să fie nimicit. Observ ce mare putere are asupra unui om, chiar a unui om credincios, atracţia lucrurilor materiale. În timp creştinii ajung ca Lot sau ca ginerii lui. Insensibili la consecinţele nefaste ale locuirii împreună cu cei păcătoşi. Mulţi creştini au plecat din România, exact aşa ca Lot. Şi au ajuns, după o vreme, aşa ca ginerii lui. Când au plecat erau ferm hotărâţi că nimeni şi nimic nu îi va abate de pe calea credinţei şi că ei îi vor fi credincioşi lui Dumnezeu până la capăt. Problema este că mai cred şi azi acelaşi lucru deşi Dumnezeu a ajuns pentru mulţi doar un nume fără de nici o semnificaţie, iar credinţa o relicvă pe care au avut-o înaintaşii lor. Nu îi mai deranjează pentru că nu mai pot vedea nici măcar faptul că şi-au pierdut copiii într-o lume păgână şi idolatră. Am în SUA un frate drag pe care îl iubesc mult. Un om care s-a întâlnit cu Dumnezeu acolo şi care a avut o întâlnire reală cu El. De mulţi ani de la acea întâlnire el Îl urmează şi Îl slujeşte pe Domnul cu credincioşie. Face parte dintr-o biserică baptistă de români şi nu de puţine ori mi-a spus cu durere mare în inimă, şi cu lacrimi chiar, că în biserica din care face parte nu mai găseşte nici măcar un om cu care să se poată uni în rugăciune şi în post. Nimeni nu este interesat, nici măcar pastorul. De vreo treizeci de ani nu s-au mai botezat în adunare decât copii de-ai membrilor adunării. Şi aceştia se botează înainte să se căsătorească, se căsătoresc şi apoi nu-i mai vezi prin biserică. Fratele a intrat în conflict cu toţi pentru că el le cere să se trezească şi să se pocăiască iar membrii adunării nu vor. Ei sunt bine aşa cu lumea lor şi cu alergarea după lucrurile materiale. Pentru ei SUA este un loc bun de locuit pentru că le oferă dolari chiar dacă le mănâncă copiii şi le fură sufletele.
Ucraina îşi ridică acum capul, aşa ca Lot odinioară, şi aşa ca mulţi alţii azi, şi vede câmpia verde a Europei. Dar nu ştie ce se mai află pe această câmpie, în mlaştinile ei urât mirositoare. Sau poate ştie şi nu-i pasă. Pentru că cealaltă variantă este Rusia, de care se pare că s-a săturat până peste cap. Şi nu este de mirare. O Rusie care încă îşi mai trage seva şi puterea şi inspiraţia din sistemul satanist-comunist, sistem pe care încă nu l-a lepădat. Ce bun poate veni de aici? Am putea spune că măcar aici sunt legi împotriva minorităţilor sexuale şi că există acum o libertate de credinţă şi de manifestare a ei, aşa cum nu a mai fost de mai bine de şaptezeci-optzeci de ani. Şi aceasta este adevărat şi mă bucur să ştiu că sunt în fosta Uniune Sovietică oameni credincioşi care profită de această scurtă libertate (zic eu) pentru a-L mărturisi pe Hristos şi pentru a face ucenici în Numele Lui. Dar aceasta este doar ceea ce vedem la suprafaţă, pentru că noi ştim bine că Satan nu poate fi de acord cu aşa ceva. Să nu uităm că şi Ceauşescu era împotriva homosexualilor dar şi împotriva lui Dumnezeu. De fapt diavolul nu are scrupule. El poate fi împotriva minorităţilor sexuale dacă are pârghii la îndemână ca să îi ţină pe oameni legaţi în păcatele lor şi sub condamnarea lui Dumnezeu. Îmi povestea un misionar în Rusia că în această ţară vodca este monedă de schimb. Elicopterul ajunge şi în ţinuturile cele mai îndepărate al Rusiei ca să ducă vodcă. Este o imagine comună să vezi femeile pe stradă, clătinându-se, cu o ladă de vodcă în mâna stângă şi cu alta în mâna dreaptă. Dacă statul le mai dă vodcă este un stat bun. Nici acesta nu este un loc potrivit în care să-ţi creşti copiii.
Probabil că Satan foloseşte tactica de a-i speria pe oameni cu un lucru pentru a-i face să alerge la o altă capcană pe care tot el a pus-o. Aşa cum făceam pe când eram copil şi mergeam la pescuit cu plasa de prins peşti. Identificam locul în care se aflau peştii şi care se ascundeau în locurile mai adânci din vale, puneam plasa într-un anumit loc şi apoi tulburam apa unde se aflau peştii cu tot felul de unelte pe care le aveam, încercând să-i facem să se îndrepte spre locul unde pusesem plasa. Dacă făceau aşa erau ai noştri. Dacă rezistau presiunii şi rămâneau ascunşi, cu toată agitaţia noastră, atunci erau salvaţi.
Dar Ucraina, aşa ca noi toţi, nu are doar două variante, ci trei. Cea de-a treia (mai bine zis prima) este Dumnezeu. M-am întristat văzând că în contextul a tot ceea ce s-a întâmplat în Ucraina şi din perspectiva pericolului ca acest conflict cu Rusia să afecteze şi România, mai marii noştri (deşi bine intenţionaţi) au bătut mereu monedă pe Alianţa Nord-Atlantică cu care suntem parteneri şi pe SUA. Mi-am adus aminte de felul în care a procedat Israelul din vechime în situaţii similare. Alerga la vecini pentru protecţie deşi Dumnezeu le spunea să nu facă asta ci să îşi pună încrederea în El nu în oameni. Dar Israelul de multe ori a căzut în capcana lepădării lui Dumnezeu şi alergării la oameni pentru ajutor. Consecinţele le poate vedea oricine citeşte Scripturile. Aşa cum poate să vadă şi felul uimitor şi supranatural prin care Dumnezeu i-a scăpat de duşmani, atunci când au ascultat de El. Noi, românii, ne declarăm creştini. Şi, cu numele suntem. Dar în practică nu. Mă aşteptam ca în acest caz, în posibilitatea izbucnirii unui conflict armat în zonă, conflict care să aibă potenţialul de a afecta şi ţara noastră, mai marii religioşi ai ţării să îndemne poporul la post şi rugăciune şi pocăinţă. Dar eu nu am auzit de aşa ceva. Noi, credincioşii cu numele, nu mai credem în Dumnezeu care ne poate păzi dar credem, ca şi nişte păgâni şi idolatri, în alianţa Nord-Atlantică. Cât de mult ne-am îndepărtat de credinţă, de adevăratul Dumnezeu! Ce ar putea face Alianţa Nord-Atlantică în frunte cu SUA dacă ar ajunge în mintea lui Putin un gând de nebunie? Acesta are la îndemână resurse distructive pentru a nimici lumea de zeci de ori. Nimic nu l-ar putea opri pe un nebun. Nici sancţiunile economice şi nici ruşinea. Aşa cum nu l-au putut opri nici pe Hitler.
Deci există o a treia variantă. Şi aceasta este Dumnezeu. Marele om al lui Dumnezeu, împăratul David, om încercat şi în războaie dar şi în luptele spirituale a spus mai bine decât am fi putut noi spune, în Psalmul 62:
5 „Da, suflete, încrede-te în Dumnezeu, căci de la El îmi vine nădejdea.
6 Da, El este Stânca şi Ajutorul meu, Turnul meu de scăpare: nicidecum nu mă voi clătina.
7 Pe Dumnezeu se întemeiază ajutorul şi slava mea; în Dumnezeu este stânca puterii mele, locul meu de adăpost.
8 Popoare, în orice vreme, încredeţi-vă în El, vărsaţi-vă inimile înaintea Lui! Dumnezeu este adăpostul nostru.
9 Da, o nimica sunt fiii omului! Minciună sunt fiii oamenilor! Puşi în cumpănă toţi laolaltă, ar fi mai uşori decât o suflare
10 Nu vă încredeţi în asuprire, şi nu vă puneţi nădejdea zădarnică în răpire; când cresc bogăţiile, nu vă lipiţi inima de ele.
11 Odată a vorbit Dumnezeu, de două ori am auzit că „Puterea este a lui Dumnezeu.”
(Ideile din materialele postate la rubrica “Editorial” reprezintă punctele de vedere personale ale autorilor şi nu angajează în nici un fel Biserica Harul din Zalău)
Comment