(Am scris materialul care urmează exact în urmă cu cinci ani, în septembrie 2006. Aducându-mi aminte de evenimentul care m-a inspirat să-l scriu l-am recitit în aceste zile şi am realizat cât de actual este, aşa că m-am hotărât să-l fac public şi să vi-l ofer şi vouă spre analiză şi meditaţie.)
Din tot ce se întâmplă azi în lume este greu să te opreşti asupra unui lucru şi să-l analizezi în profunzime ca să identifici ce ar putea însemna acel lucru, ce fel de mesaj ascuns îţi trimite. De obicei tratăm lucrurile cu superficialitate şi trecem la un alt eveniment şi la altul, din cele multe care ni se oferă zilnic. Nu prea am văzut oamneni să se întrebe: Oare nu vrea Dumnezeu să ne spună ceva?
În aceste vremuri, cu această explozie informaţională, când reuşim să aflăm aproape instantaneu tot ce se întâmplă în orice colţ al acestui pământ este foarte greu să extragem dintre toate evenimentele doar pe acelea care ne sunt cu adevărat de folos prin mesajul care ni-l transmit. M-am convins de acest lucru după atentatul din 11 septembrie 2001 sau după devastatorul tsunami din 2004 din Indonezia.
Reacţiile care au urmat dezastrelor provocate de prăbuşirea celor două turnuri sau a efectelor valurilor uriaşe care au măturat coastele Indoneziei, au dovedit că oamenii, fie reacţionează cu încetinitorul, fie nu reacţionează de loc la semnalele pe care Dumnezeu le trimite omenirii. Probabil că de unii voi fi acuzat că vreau să văd la orice pas un semn al faptului că Dumnezeu se implică în fiecare eveniment, dar chiar aşa cred.
Biblia spune că în ceea ce ne priveşte pe noi ca indivizi Dumnezeu în mod personal ne cunoaşte pe fiecare în cel mai mic detaliu, astfel că El ştie chiar şi numărul firelor de păr de pe capul nostru. Nu este lipsit de importanţă nici faptul că Mântuitorul Isus Hristos a spus că Dumnezeu poartă de grijă crinilor şi că fiecare pasăre care cade la pământ este cunoscută de El, adică, cu alte cuvinte, nimic din ceea ce se întâmplă pe pământul acesta nu este la întâmplare şi mai ales nu se întâmplă fără ca Dumnezeu să ştie şi fără un scop precis.
Într-o discuţie avută cu cei din vremea când Domnul Isus a trăit pe pământ, aceştia au venit şi i-au raportat un eveniment deosebit, o ştire care azi ar fi apărut pe prima pagină a ziarelor: Pilat, guvernatorul cu mână forte din acele vremuri, omorâse nişte galileeni în timp ce aduceau jertfe şi, lucru foarte grav pentru evrei, sângele acestora a fost amestecat cu jertfele lor.
Se aşteptau ca Domnul Isus, un evreu, să aibă o reacţie vehementă, de condamnare a lui Pilat, dar comentariul Domnului Isus lasă să se înţeleagă că ceea ce s-a întâmplat acolo avea un scop: pocăinţa iudeilor, a celor ce au supravieţuit catastrofei. Dar ei nu au putut identifica acel scop, aşa cum azi, din evenimente similare oamenii nu pot identifica adevăratul mesaj trimis de Dumnezeu. Sunt şi alte exemple în Biblie prin care ni se spune că nimic nu este la întâmplare pe acest pământ şi că în toate evenimentele din jurul nostru trebuie să căutăm să aflăm ce a dorit Dumnezeu să ne spună.
Dar, aşa cum am mai spus, nu am văzut ca în urma cataclismelor şi a catastrofelor care s-au întâmplat şi se întâmplă, noi să tragem vre-un folos. Nici din 11 septembrie 2001, nici din tsunami, nici din Katrina, nici din inundaţiile devastatoare care au afectat România în ultimii ani. Dimpotrivă, dăm vina pe guvernanţi (nu că nu ar avea vreo vină), pe sistem, pe birocraţie, pe nepăsare, pe diguri vechi şi altele de felul acesta. Dar nu am auzit pe nici un oficial spunând: “Dumnezeu ne dă un semnal”, sau măcar să întrebe: “Oare nu vrea Dumnezeu să ne spună ceva?”
Pe lângă evenimentele enumerate mai sus, unul care a avut loc cu puţine zile în urmă, ar putea să treacă neobservat, deşi, într-un fel, nu a trecut neobservat, pentru-că mulţi au vorbit despre el.
Este vorba de moartea binecunoscutului Steve Irvin, australianul vedetă al canalului de televiziune Animal Planet, cunoscut sub denumirea de “Crocodile Hunter” sau “Vânătorul de crocodili”.
De ce spuneam că ar putea trece neobservat acest eveniment? Pentru-că Steve Irvin a fost doar unul dintre cei peste 6 miliarde de oameni de pe Pământ şi chiar dacă era o vedetă, era doar unul, comparativ cu miile şi sutele de mii de victime ale altor cataclisme.
Şi totuşi Steve Irvin nu este doar un om. El este unul foarte cunoscut şi de aceea cred că un semn ne-a fost dat şi nu mă mir că nu am văzut nici o reacţie de felul celei pe care o voi semnala. Nu mă mir că nu am văzut pe undeva prin presă o întrebare de genul: Oare a dorit Dumnezeu să ne spună ceva prin moartea lui Steve Irvin?
Comentând evenimentul cineva scria pe un forum de discuţii, pe Internet:
“Făcând parte din noua generaţie a cablului am crescut cu Cartoon Network şi Animal Planet şi cred că toţi cei ce îmi sunt apropiaţi ca şi vârstă nu pot să nu îşi amintească de “Crock files”. Azi dimineaţă a murit un idol, un ecologist ce pe mine m-a îndemnat să mă înscriu la “buburuze”, apoi “cercetaşi”, să iubesc natura (în cazul meu, muntele).
O zi frumoasă cu soare, umbrită de trecerea în nefiinţă a unui mare om, a unei legende adevărate, a “vânătorului de crocodili”.
Dar Steve nu fost numai atât. A căutat să ne facă să înţelegem ce înseamnă natura, s-o respectăm şi să o ocrotim, un fel de “Captain Plannet” al lumii reale!
Cu peste 50 de documente la activ şi o recunoaştere mondială a devenit în 2004 “australian of the year” şi, cu siguranţă, cel mai cunoscut australian din lume!
A murit făcând ceea ce iubea, pe coasta Australiei, în mijlocul recifului pentru care a luptat atât! La ora 11 a fost înţepat în zona inimii de o pisică de mare şi medicii confirmă că ar fi murit pe loc sau în decurs de câteva minute. Echipajul de pe “Crock 1” a încercat să facă tot ce era cu putinţă pentru a-l salva, dar fără izbândă.
Steve Irvin s-a stins la mumai 44 de ani lăsând în urmă pe deasemenea cunoscuta lui soţie şi camaradă, Terry, şi doi copii ce erau mândria ochilor săi.
Şi-a trăit viaţa pentru natură făcând tot ceea ce i-a stat în putinţă să o conserve. A lăsat în urmă imaginea emblematică a unui “crocodile hunter”. Merită ca noi să îi urmăm sfaturile pentru ca munca sa să nu fie uitată după ce numele său va fi!
Dummnezeu să îl odihnească pe un om mai bun ca noi!”
Aflăm, deşi ştiam, că Steve Irvin a fost un om care s-a dăruit cu totul muncii sale, că a iubit natura şi s-a luptat din răsputeri să o conserve, să o protejeze, că şi-a făcut din asta un scop al vieţii lui, şi aflăm că Steve Irvin a fost un om mai bun decât noi pentru-că a făcut aceste lucruri şi în final, ca buni români, îi dorim ca Dumnezeu să-l odihnească, nu înainte de a lua aminte la exemplul lui şi de a urma acest exemplu.
Dar trebuie să ne oprim puţin şi să vedem totuşi ce s-a întâmplat în acea zi nefastă pentru el şi să nu ne grăbin în aprecierile noastre.
Despre Steve Irvin s-a spus că avea un curaj ieşit din comun. Nu îi era frică de nimic şi reuşea să facă faţă celor mai periculoase situaţii ivite în munca lui, fără să se gândească vreodată să renunţe. Nu îi era frică de crocodili, de şerpi veninoşi, de nici o reptilă de care noi ne speriem atât de uşor, dimpotrivă, era mereu hotărât să meargă un pas mai departe, forţând tot timpul limitele. Managerul lui, Stainton, spunea:”Obişnuia mereu să forţeze limitele, ajunsesem să cred că este invulnerabil. Am impresia că şi el se credea invulnerabil”. Probabil aşa au gândit aproape toţi câţi l-au cunoscut, direct sau prin intermediul televizorului.
Dar acum să fim atenţi la ce s-a întâmplat în momentul când a fost atacat. Atacat de ce? De un crocodil, de o cobră sau de un alt şarpe deosebit de periculos? Nu, ci de o pisică de mare!
Accidentul s-a întâmplat în timp ce Irvin filma un documentar despre fauna subacvatică în zona Marii Bariere de Corali. Camera de luat vederi a surprins momentul când o pisică de mare, care are în coada sa una sau două ţepuşe ascuţite, l-a atacat pe acesta când el a ajuns deasupra pisicii. Cu o mişcare fulgerătoare aceasta l-a înţepat pe Irvin direct în inimă. Cei din jurul lui au încercat cu disperare să-l salveze dar nu s-a putut face nimic. Pisica de mare a ţintit atât de bine încât inima sa a fost străpunsă. Putea să-l înţepe oriunde în altă parte a corpului şi nu ar fi fost o catastrofă, dar a lovit în inimă. Nu poţi să nu stai să te întrebi: Cum de s-a putut întâmpla aşa ceva? Nu era oare pisica vre-un sol al lui Dumnezeu cu un mesaj pentru noi, cei ce-l cunoaştem pe Irvin?
Acelaşi Stainton mărturiseşte: “N-aş fi crezut că ar putea fi omorât de o pisică de mare. Acest gen de peşte nu atacă aproape niciodată omul.”
Deci nu un rechin, nu un crocodil, nu o cobra ci o biată pisică de mare a dat lovitura fatală, ştiind cu precizie unde se afla inima lui Irvin.
Aflăm că din 1992 încoace Steve Irvin a realizat peste 50 de documentare pentru canalul Animal Planet şi peste 20 de episoade din seria ”The Crocodile Hunter Diaries”. Şi-a dobândit reputaţia de aventurier neînfricat, apropiindu-se de unele dintre cele mai temute animale de pe pământ cu o figură surâzătoare. Dacă ar fi murit răpus de un leu sau de colţii nemiloşi ai unui crocodil am fi spus: “Odată şi odată tot trebuia să se întâmple, trebuia să se liniştească”. Dar a murit în chip ironic, atacat de o pisică de mare care nu atacă oamenii decât foarte, foarte rar şi lucru de notat: străpuns chiar în inimă de ţepuşul ascuţit aflat în coada sa!
Şi acum să ne întoarcem şi să analizăm lucrurile dintr-o altă perspectivă.
În toată această muncă pe care Steve Irvin a făcut-o, a avut de nenumărate ori, de fapt în chiar fiecare zi, ocazia să vadă minunile creaţiei lui Dumnezeu, mai mult decât oricare dintre noi. A văzut lucruri pe care un om obişnuit nu le poate vedea, taine ale lui Dumnezeu ascunse în adâncul mărilor, a putut vedea în toate acestea măreţia lui Dumnezeu, înţelepciunea şi puterea Lui. Dar Steve Irvin s-a făcut că nu vede nimic. Fie că a văzut dar nu a putut să spună datorită politicii canalului Animal Planet, fie că a fost vrăjit şi fermecat de teoria evoluţionistă. Steve Irvin nu a spus niciodată în emisiunile lui că în tot ceea ce el a văzut a văzut existenţa unui Creator. Ba dimpotrivă, a încercat să explice tot timpul că acest Creator nu există şi că toate acele minunăţii pe care el a avut ocazia să le vadă au apărut la întâmplare.
Aşa cum am mai spus, este foarte probabil că lucrând pentru Animal Planet, Irvin să nu fi putut vorbi despre existenţa lui Dumnezeu.
Se ştie că Animal Planet este un canal care promovează religia New Age, o religie care înalţă natura şi omul la rang de divinitate.
Ce propovăduieşe această religie? Foarte pe scurt, dar suficient ca să ne dăm seama că avem de-a face cu o erezie:
Mişcarea New Age combină învăţături şi principii religioase. Culege din învăţăturile tuturor religiilor lumii şi le redefineşte sub forma unei noi concepţii despre lume şi viaţă.
Adepţii acestei mişcări afirmă: “Noi onorăm adevărul şi frumuseţea tuturor religiilor lumii şi credem că fiecare din ele conţine o parte din Dumnezeu, un sâmbure al adevărului care să ne unească pe toţi”.
New Age nu oferă un devotament exclusiv unei forţe supranaturale, unui învăţător sau unei învăţături anume. Dimpotrivă, crede că TOT CEEA CE ESTE (DUMNEZEU) s-a revelat pe Sine (printre alţii) în Isus dar şi în mulţi alţi maeştri înălţaţi, cum ar fi Lao-Tze, Buddha, Pitagora, Zoroastru, Moise, Mahomed, etc.
Prin urmare Biblia nu poate emite nici o pretenţie de a fi singura revelaţie a lui Dumnezeu făcută omenirii, ci numai una din multele Sale revelaţii.
Afirmaţia fundamentală a New Age este divinizarea reală a omului, a tuturor creaţiilor din Univers. Dacă “totul este una” (Monism) şi “totul este Dumnezeu (Panteism), atunci şi noi oamenii, precum şi toate creaţiile materiale ale giganticului Univers, sunt în ultimă instanţă, părţi intrinsece ale lui Dumnezeu, sunt Dumnezeu!
Odată ce noi începem să pricepem că toţi suntem Dumnezeu, că toţi avem atributele Sale, întregul scop al vieţii devine redescoperirea măreţiei divine din noi, a iubirii, a înţelepciunii, a înţelegerii şi a inteligenţei perfecte.
Ereziile propovăduite de această mişcare au fost susţinute deci şi de Steve Irvin şi efectele în rău sunt greu de calculat. Adevărata credinţă în Dumnezeu a fost şi este subminată în mod sistematic. Şi pericolul este cu atât mai mare cu cât canalul de televiziune Animal Planet, datorită specificului său, atrage mulţi copii şi tineri. Unul dintre sloganurile acestui canal a fost (nu ştiu dacă mai este deoarece nu mai urmăresc emisiunile difuzate pe acest canal) “ANIMALS ARE BETTER THAN HUMANS!” adică “Animalele sunt mai bune decât oamenii”.
Mesajul este deosebit de periculos şi cu adevărat diabolic. Dacă vei acuza şi vei spune că acest slogan îi face pe oameni să iubească mai mult animalele decât pe semenii lor, cei de la Animal Planet îţi pot răspunde că de fapt ei vor să transmită doar că animalele au un fel de bunătate pe care oamenii nu o au. Mesajul este foarte subtil şi greu de atacat dar este clar că efectul care îl are asupra celor ce-l ascultă şi privesc la aceste emisiuni este de înstrăinare a unuia de altul şi apropierea de animale. O altă nebunie a lumii în care trăim.
Tot ceea ce se întâmplă pe Animal Planet dovedeşte intenţia clară a celor ce conduc acest canal de a-i înstrăina pe oameni unul de altul şi de a-i apropia de animale. Grija exagerată pentru animale, spitale pentru animale, hoteluri şi locuri de distracţie pentru animale, saloane de cosmetică şi altele de acest fel nu dovedesc grija noastră faţă de ele ci faptul că ne-am coborât la nivelul lor şi dovedeşte un regres al nostru pe calea evoluţiei de care cei amintiţi vorbesc şi o susţin, de fapt fără argumente reale, totul fiind prefabricat şi forţat să susţină nişte neadevăruri.
Steve Irvin a intrat în acest joc murdar. Şi a făcut mult rău pentru-că a învăţat greşit pe mulţi copii, adolescenţi şi chiar oameni mari, adică cu ani mulţi după cărţile de identitate.
Aflăm că pentru Steve Irvin s-au organizat funeralii de stat, că întreaga Australie deplânge moartea lui Crocodile Hunter, una dintre cele mai cunoscute personalităţi ale ţării. Premierul australian John Howard a întrerupt sesiunea Parlamentului pentru a-i aduce un omagiu lui Irvin. El a spus: “A fost un australian adevărat, un om remarcabil iar moartea lui mă întristează profund”. Ambasada SUA s-a simţit datoare să difuzeze un mesaj de condoleanţe. Sute de buchete de flori şi mesaje de condoleanţe au umplut trotuarele grădinii lui Irvin, grădini în care se găsesc multe dintre reptilele capturate de el. Lumea întreagă îl plânge sau se miră de dispariţia lui.
Era cu adevărat o vedetă. Avea cu adevărat impact iar cei ce-l priveau erau influenţaţi de el nu doar în a afla detalii despre anumite reptile ci în a lua hotărâri care ţin de veşnicie: Este sau nu Dumnezeu? A creat El tot ceea ce există sau toate au apărut la întâmplare? Şi dacă nu există Dumnezeu şi toate au apărut la întâmplare atunci cu adevărat “Animals are better than humans”, oricum nu mai contează.
Numai că nu este aşa. Şi Steve Irvin ar fi trebuit să afle, să-şi dea seama, să se întrebe şi să dea răspunsul potrivit. Ar fi trebuit să vină în faţa camerelor de luat vederi şi aşa cum se întâmplă uneori în filme, să spună adevărul care a fost ţinut ascuns de ochii opiniei publice, cu riscul ca apoi să cadă în dizgraţia celor ce până atunci l-au sponsorizat.
Dar Steve Irvin nu a făcut acest lucru. A văzut în fiecare zi măreţia lui Dumnezeu, puterea Lui, minunile creaţiei Lui şi cu toate acestea a susţinut o minciună. Prin curajul lui s-a făcut iubit de copii şi oameni copii şi astfel i-a influenţat. I-a “ajutat” să vadă lucrurile strâmb, să gândească greşit despre Dumnezeu şi astfel Steve Irvin a fost un apostol al minciunii, o roţiţă importantă din angrenajul pus la cale de Satan de a duce oamenii în rătăcire.
Cred că aşa ar trebui văzut Steve Irvin dacă suntem cu adevărat credincioşi şi ne mai pasă de Dumnezeu.
Avea 44 de ani. Dacă din 1992 a început să lucreze în felul acesta înseamnă că a avut la dispoziţie 14 ani ca să îşi schimbe atitudinea faţă de Dumnezeu. Dar nu a făcut-o. S-a bucurat de sănătate, a avut curaj, dar a trăit o mare minciună şi a făcut ca mulţi, foarte mulţi oameni, mici şi mari, să îmbrăţişeze această minciună. Şi dacă ar mai fi trăit ar fi făcut şi mai mult rău.
Aşa că eu cred că Dumnezeu şi-a trimis solul, pisica de mare, i-a dat instrucţiuni clare şi i-a spus: “Loveşti direct în inimă! Am avut destulă răbdare cu el. Poate vor fi unii care să înţeleagă”
Nimic nu este la întâmplare. Nici 11 septembrie 2001, nici tsunami, nici atacurile teroriste, nici moartea lui Steve Irvin.
Mai putem vedea în toate mâna lui Dumnezeu? Şi în minunile naturii şi în catastrofele care se abat peste noi? În acestea din urmă ca un ultim semnal venit din durerea Creatorului către nişte fiinţe care L-au părăsit demult şi au uitat de El dar pe care El încă le mai iubeşte?
Comment