Un aspect asupra căruia cam toţi suntem de acord, creştini sau atei sau de alte religii, este faptul că lucrurile merg din rău în mai rău, se degradează pe zi ce trece. Şi, dacă aceasta este direcţia, unde vom ajunge în final? Sau este vreo soluţie pentru ca lucrurile să se îndrepte şi finalul să se amâne?
Lumea este plină de oameni care fac rău şi doresc să facă răul dar şi de oameni care spun că ştiu soluţia şi că au răspunsul pentru îndreptarea lucrurilor. Adevărul este că la toate aceste probleme mari pe care omenirea le are singura soluţie este Dumnezeu şi doar El are răspunsul la ce trebuie făcut. De aceea, în ceea ce urmează, nu vreau să fiu unul dintre acei mulţi experţi care vă dau tot felul de soluţii ci vreau doar să vă arăt ce spune Dumnezeu în legătură cu starea lucrurilor de acum, de ce am ajuns aici în acest punct critic, şi care este soluţia Lui. Mai întâi de ce am ajuns aici? Romani, primul capitol:
18 „Mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuri a oamenilor, care înnăbuşe adevărul în nelegiuirea lor. 19 Fiindcă ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu, le este descoperit în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu.
20 În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui, se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot desvinovăţi; 21 fiindcă, cu toate că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit; ci s-au dedat la gândiri deşarte, şi inima lor fără pricepere s-a întunecat. 22 S-au fălit că sunt înţelepţi, şi au înebunit; 23 şi au schimbat slava Dumnezelui nemuritor într-o icoană care seamănă cu omul muritor, păsări, dobitoace cu patru picioare şi târâtoare.
24 De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăţiei, să urmeze poftele inimilor lor; aşa că îşi necinstesc singuri trupurile; 25 căci au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu, şi au slujit şi s-au închinat făpturii în locul Făcătorului, care este binecuvântat în veci! Amin.
26 Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lăsat în voia unor patimi scârboase; căci femeile lor au schimbat întrebuinţarea firească a lor într-una care este împotriva firii; 27 tot astfel şi bărbaţii, au părăsit întrebuinţarea firească a femeii, s-au aprins în poftele lor unii pentru alţii, au săvârşit parte bărbătească cu parte bărbătească lucruri scârboase, şi au primit în ei înşişi plata cuvenită pentru rătăcirea lor.
28 Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţa lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite. 29 Astfel au ajuns plini de ori ce fel de nelegiuire, de curvie, de viclenie, de lăcomie, de răutate; plini de pizmă, de ucidere, de ceartă, de înşelăciune, de porniri răutăcioase; sunt şoptitori, 30 bârfitori, urâtori de Dumnezeu, obraznici, trufaşi, lăudăroşi, născocitori de rele, neascultători de părinţi, 31 fără pricepere, călcători de cuvânt, fără dragoste firească, neînduplecaţi, fără milă. 32 Şi, cu toate că ştiu hotărârea lui Dumnezeu, că cei ce fac asemenea lucruri, sunt vrednici de moarte, totuşi, ei nu numai că le fac, dar şi găsesc de buni pe cei ce le fac.”
Privind la reînvierea păgânismului, prin atât de influenta mişcare New Age, mişcare care a infiltrat şi bisericile creştine; privind la reînvierea marxismului şi la asaltul partidelor de stânga (neo-comuniste, marxiste), privind la asaltul partidelor liberale ce promovează homosexualitatea şi sexualitate cu toate formele şi aberaţiile ei – ca şi cum aceasta ar fi soluţia salvării omenirii, s-ar putea să fim descurajaţi pentru o clipă şi să nu ştim ce se petrece, să ne întrebăm de ce lumea a luat-o razna? Dar răspunsul se găseşte pe paginile Scripturii şi este acolo de aproape 2000 de ani, prin cuvintele inspirate de Duhul Sfânt ale marelui apostol Pavel. Toate aceste lucruri grave şi foarte dăunătoare societăţii omeneşti se întâmplă din pricina faptului că:
1. „Oamenii au înnăbuşit adevărul în nelegiuirea lor”. În dorinţa lor de a trăi în neascultare de Dumnezeu, de a-şi urma propriile lor căi şi pofte, au acoperit adevărul care îi deranja şi au promovat minciuna care le dădea voie să trăiască aşa cum îşi doresc, adică în păcat şi nelegiuire, în neascultare de Dumnezeu. Sintagma „poţi să trăieşti cum vrei; tu eşti cel ce hotărăşte ce este bine şi ce este rău; nimeni nu are voie să te corecteze” este o invenţie venită din adâncul iadului şi primii care au promovat-o au fost satanişti notorii. Cei ce continuă să o facă azi sunt, în mod logic, urmaşii lor. Iată ce spunea Aleister Crowley, părintele satanismului în forma modernă şi extremistă care se cunoaşte azi – după unii cel mai odios şi mai rău personaj care a existat vreodată – omul care a fost un adorator şi un închinător al lui Satan: „Magia este ştiinţa de a produce schimbarea conform propriei voinţe”; „Nu m-am mulţumit să cred într-un diavol personal şi să-l slujesc. Am vrut să-l întâlnesc personal şi să-i devin ori stăpân ori sclav”; „Fă ce vrei este întreaga lege”. Iată că înţelegem de unde vine promovarea acestei agende a trăirii după propriile instincte, fără nici o lege şi fără nici o autoritate. Sub o anumită formă comunismul a promovat-o şi el deşi a instituit în final legea cea mai cruntă şi teroarea cea mai diabolică.
Faptul că astăzi tinerilor li se spune că pot face ce vor, că sexul la orice vârstă şi fără nici o restricţie este opţiunea lor, că nimeni nu are voie să pună bariere în calea satisfacerii oricăror pofte pe această direcţie, este aceeaşi învăţătură satanică. Trist este că maeştri care îi învaţă aşa ceva sunt educatorii din şcoli, demni urmaşi ai lui Aleister Crowley sau Marx. Dar nici unul nici altul nu au făcut nici măcar un om fericit. În urma lor au semănat doar durere, necaz, moarte;
2. O altă problemă şi cauză a stării de necaz şi haos în care se află omenirea este faptul că aceşti oameni care nu vor să se supună lui Dumnezeu, dar se supun (unii fără să ştie) lui Satan atunci când îşi eliberează instinctele fără ruşine sau frică, „s-au crezut înţelepţi” şi au început să se închine la altceva decât la Dumnezeu, „făpturii”, idolilor.
Niciodată idolatria nu a fost mai mare ca în vremurile în care trăim. S-a ajuns până acolo încât religiile creştine (toate denominaţiile cu excepţia câtorva mişcări fracţionare care nu au acceptat această unitate falsă) reunite sub o mare umbrelă ecumenică, patronată de Papa, au acceptat celelalte religii ca fiind surori şi căi valabile pentru om de a ajunge în cer. Prin urmare închinarea la idoli este acceptată şi în cadrul creştinismului. Sigur că vorbim despre un creştinism degenerat, corupt, dar în strea aceasta se află marea majoritate a creştinismului declarat.
Duhul Sfânt spune în pasajul citat din Romani că „din pricina aceasta” Dumnezeu i-a lăsat pe oameni să ajungă în starea de decădere în care se află. Şi decăderea se arată prin faptul că „ femeile lor au schimbat întrebuinţarea firească a lor într-una care este împotriva firii; 27 tot astfel şi bărbaţii, au părăsit întrebuinţarea firească a femeii, s-au aprins în poftele lor unii pentru alţii, au săvârşit parte bărbătească cu parte bărbătească lucruri scârboase, şi au primit în ei înşişi plata cuvenită pentru rătăcirea lor.” Este vorba despre homosexualitate şi despre virulenţa acestei mişcări care vrea să acapareze totul. Este o plagă pentru omenire mai mare decât comunismul. Însă Biblia spune că „din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lăsat în voia unor patimi scârboase”. Dumnezeu i-a lăsat. Şi Dumnezeu i-a lăsat și pe creştinii care nu au iubit adevărul, ataşându-se de el cu toată inima şi cu toată puterea. „ Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţa lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite.” Nu la întâmplare virulenţa atacului şi degradarea cea mai mare a ajuns să fie găsită în naţiunile odată creştine: SUA, Canada, Germania, Italia, Spania, Anglia, ţările nordice, etc. Acolo unde creştinismul a fost puternic odată acum homosexualitatea a fost acceptată şi domneşte cu autoritate. Pentru că Dumnezeu i-a lăsat pe oameni, care, deşi au cunoscut adevărul, adică pe Isus Hristos, nu L-au iubit, ţinându-se strâns de El. Se dovedeşte încă o dată cât de periculos este să nu ascultăm de Dumnezeu şi ce consecinţe catastrofale decurg de aici. Creştinismul, prin amestecul pe care l-a acceptat, prin superficialitatea cu care a tratat viaţa de pocăinţă şi calea sfântă deschisă de Domnul Isus, atunci când – din această pricină – a fost lăsat, abandonat de Dumnezeu, a devenit locul din care să se nască această mişcare de emancipare a minorităţilor sexuale, mişcare care nu are alt scop decât distrugerea totală a creştinismului şi instaurarea unei dictaturi a minorităţii, la fel ca în comunism, ba chiar mai rău.
Dar Dumnezeu a lăsat să fie aşa, ca o pedeapsă. Satan, aşa cum spuneam la început, are şi el rolul şi oamenii lui care să-i slujească, aşa ca Aliester Crowley sau mulţi, mulţi alţii influenţaţi de el, dar nu Satan a fost cel care a stricat planurile lui Dumnezeu, ci Dumnezeu a deschis o falie prin care Satan să-i poată înşela pe oameni, ca pedeapsă pentru lipsa lor de dragoste faţă de Isus Hristos, Mântuitorul lumii, darul cel mai de preţ dat oamenilor, care este Înţelepciunea lui Dumnezeu, Frumuseţea lui Dumnezeu, Dragostea desăvârşită a lui Dumnezeu, Bunătatea Lui, Mila Lui, Care este, de fapt, tot ceea ce poate fi mai frumos şi mai demn de urmat în tot acest Univers. Dar creştinii nu L-au iubit pe Acest Hristos ci doar au căutat să se folosească de El pentru binele pământesc şi, eventual, pentru a ajunge în cer. Astfel Dumnezeu a ajuns să verse din gura Lui un creştinism fals şi egoist, centrat pe sine şi dragostea de lume şi să-i dea voie lui Satan să lucreze în felul în care lucrează azi.
Ce ar trebui să facem pentru ca lucrurile să se schimbe în bine şi această ofensivă a răului să înceteze?
Creştinii fac multe eforturi şi se folosesc de mijloacele aşa zisei democraţii (mijloace ce le mai au pentru scurtă vreme) pentru a condamna ceea ce este rău şi de condamnat, pentru a arăta oamenilor şi liderilor că lucrurile nu merg spre bine, pentru a influenţa lideri politici în a lua măsuri în favoarea creştinilor şi societăţii. Faptul că vedem cum laţul se strânge în fiecare zi şi că nebunia poartă coroană de rege ne sperie şi ne creează stări de apăsare, gândindu-ne unde se poate ajunge în acest fel. Dar soluţia nu sunt iniţiativele politice şi mijloacele democratice. Eu zic să le folosim şi pe acestea, atât timp cât ni se permite şi să nu stăm nepăsători faţă de iniţiativele bune, sprijinind orice om care se ridică pentru Adevăr, dar aceasta nu va rezolva problema. Trebuie să ajungem în situaţia în care Dumnezeu care „a lăsat” , a abandonat, să fie constrâns (dacă îmi permiteţi să mă exprim aşa) să îşi arate din nou bunăvoinţa faţă de noi. Ori aceasta nu se va face prin luptă politică ci doar prin luptă spirituală şi prin pocăinţă. Pocăinţa creştinilor, care trebuie să se întoarcă cu toată inima spre Dumnezeu, spre Isus Hristos, să facă din El centrul preocupărilor din viaţa de zi cu zi, şi să-şi verifice mereu dragostea: spre ce este îndreptată ea? Dacă este spre lume şi lucrurile ei (aşa cum se întâmplă azi) atunci nici o şansă nu avem, oricâte petiţii am face şi la oricâte mitinguri am participa. Pentru că s-ar putea ca aceste petiţii şi mitinguri să nu aibă alt scop decât ca noi să putem duce în continuare o viaţă de căldicei spirituali, o viaţă lumească centrată pe noi înşine. Dumnezeu este un Dumnezeu gelos şi vrea toată dragostea noastră pentru El. Aceasta este şi prima poruncă din Lege şi Domnul Isus a insistat asupra respectării ei.
Ţara, lumea întreagă, este bolnavă. Bolnavă cum n-a mai fost niciodată. Vindecarea (şi vă spuneam că nu voi veni cu soluţiile mele, pentru că nu le am) nu o poate da decât Dumnezeu, dar Dumnezeu nu o va da decât în condiţiile Lui. Condiţia pe care a pus-o în trecut şi care este valabilă şi astăzi o găsim în 2 Cronici 7 cu 14: „Dacă poporul Meu peste care este chemat Numele Meu se va smeri, se va ruga, şi va căuta Faţa Mea, şi se va abate de la căile lui rele, îl voi asculta din ceruri, îi voi ierta păcatul, şi-i voi tămădui ţara.”
Şi dacă nu se va întâmpla acest lucru în poporul Domnului iar învăţătorii şi prorocii mincinoşi vor zburda în voie strigând: „Pace! Pace! Bucuraţi-vă! Dumnezeu vă iubeşte!”, ţinându-i pe oameni în starea rea de iubitori de plăceri şi lume departe de ceea ce Dumnezeu ar dori să fie? Dacă se repetă situaţia pe care o găsim în vremea profetului Ieremia când poporul era înşelat chiar de cei ce ar fi trebuit să-l apropie de Dumnezeu? Ieremia 23 cu 16: „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „N-ascultaţi cuvintele proorocilor care vă proorocesc! Ei vă leagănă în închipuiri zadarnice; spun vedenii ieşite din inima lor, nu ce vine din gura Domnului. 17 Ei spun celor ce Mă nesocotesc: „Domnul a zis: „Veţi avea pace;” şi zic tuturor celor ce trăiesc după aplecările inimii lor: „Nu vi se va întâmpla nici un rău.” Acest lucru se întâmplă azi când unei generaţii de creştini căldicei, lumeşti, superficiali i se profeţeşte de o armată de aşa zişi profeţi că vin vremuri de mare pace şi mare prosperitate spirituală şi materială. Ce este de făcut în acest caz?
În acest caz, foarte probabil, rămâne cuvântul din Apocalipsa 22 cu 11: „Cine este nedrept, să fie nedrept şi mai departe; cine este întinat, să se întineze şi mai departe; cine este fără prihană să trăiască şi mai departe fără prihană. Şi cine este sfânt, să se sfinţească şi mai departe!” Iar aceştia, cei ce se sfințesc, au promisiunea protecţiei lui Dumnezeu într-o lume cuprinsă de haos, panică şi durere. Apocalipsa 3 cu 10: „Fiindcă ai păzit cuvântul răbdării Mele, te voi păzi şi Eu de ceasul încercării, care are să vină peste lumea întreagă, ca să încerce pe locuitorii pământului.”
Singura noastră soluţie este ca Dumnezeu să nu ne lase. Trăim părin har şi avem totul prin har. Când El îşi retrage harul toate intră într-o grozavă dezordine. De aceea să căutăm tot mai mult în a-L cunoaşte pe Hristos, în a-L iubi pe El cu toată inima şi întreaga noastră fiinţă, şi în a-L mărturisi şi celor ce nu Îl cunosc sau care s-au îndepărtat de El. Dar ce înseamnă să Îl iubim şi cum putem să ştim bine că-L iubim? El ne-a spus cum: „Dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele.” ( Ioan 14:15)
Prin urmare soluţia la problemele omenirii sunt creştinii. Dacă se smeresc şi trăiesc în ascultare de Dumnezeu, iubindu-L pe El, Dumnezeu revarsă har şi peste ei şi peste lume. Când flacăra mărturiei şi a vieţii pline de Duhul se stinge Dumnezeu îşi retrage harul. Într-un fel duşmanii creştinismului au dreptate atunci când spun că creştinii sunt de vină pentru toate relele. Dar nu în sensul în care ei pun problema ci în sensul în care dacă creştinii ar trăi la înălţimea spirituală cerută de Dumnezeu El ar fi determinat să lase peste omenire pacea Sa. Tot binele de până acum de peste pământ a fost lăsat de Dumnezeu din pricina copiilor Săi. Când aceştia se compromit harul se îndepărtează.
America a ajuns într-o stare de degradare spirituală de neimaginat în urmă cu numai 50 de ani. Când cuţitul le-a ajuns americanilor la os şi Hillary Clinton era în poziţia să ajungă preşedinte, continuând politica de distrugere a valorilor creştine pe care au promovat-o preşedinţii de dinaintea ei, în special Barack Obama, creştinii (câţi or mai fi rămas) au strigat către Dumnezeu şi Dumnezeu le-a dat un izbăvitor prin preşedintele Trump. Dacă doar îşi vor freca mânile liniştiţi că au avut succes şi că încă mai au libertatea cuvântului dar nu se vor apropia de Dumnezeu cu toată inima s-ar putea ca succesul să fie doar de scurtă durată şi bucuria vremelnică.
Românii, ca oricare alt popor, au aceeaşi soluţie pentru binele ţării: pocăinţa şi ascultarea de Dumnezeu. Nici noi nu avem, din nefericire şi deocamdată, alternativă la liderii politici. Atât cei aflaţi la guvernare cât şi opoziţia condusă de preşedintele Johannis nu ne vor binele. Îndârjirea prin care preşedintele Johannis s-a opus referendumului pentru familie timp de ani de zile sau proiectul de lege privind Strategia Naţională de Educaţie Parentală (un document provenit din fundul iadului) iniţiat de Guvern arată că toţi au interese oculte şi că nu dorinţa de bine pentru popor îi conduce. Dar poate că şi pe noi, pe români, Dumnezeu ne-a lăsat, ne-a abandonat din aceleaşi motive enumerate mai sus. Îţi este ruşine să mergi pe stradă şi să-i auzi pe oameni vorbind. Un limbaj atât de vulgar şi blasfemiator nu cred că se mai întâlneşte, în forma aceasta, la nici o altă naţiune. Imoralitatea, pornografia, minciuna, hoţia, înşelăciunea, răutatea şi multe alte rele ne pun în postura de a fi lepădaţi, lăsaţi, abandonaţi de Dumnezeu. Este nevoie de o trezire reală, de o pocăinţă adâncă. Aceasta este singura soluţie la răul din ţară şi de pretutindeni. Dumnezeu aşteaptă aceasta, mai întâi, de la cei ce spun că Îl cunosc, de la cei ce se laudă că sunt creştini. De aceea creştinii autentici sunt soluţia pentru salvare. Creştinii care au mare drag de Hristos şi care aşteaptă mai degrabă şi cu dor revenirea Lui decât înmulţirea banilor din cont sau traiul îndestulător şi lumesc.
Ieremia 9:
7 „Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Căutaţi, şi chemaţi plângătoarele să vină! Trimiteţi la femeile iscusite, ca să vină! 18 Să se grăbească să facă o cântare de jale asupra noastră ca să ne curgă lacrămile din ochi, şi să curgă apa din pleoapele noastre! 19 Căci strigăte de jale se aud din Sion: „Cât suntem de prăpădiţi! cât de jalnic suntem acoperiţi de ruşine! Trebuie să părăsim ţara, căci ne-au surpat locuinţele!”
20 „Ascultaţi, femeilor, cuvântul Domnului, şi să prindă urechea voastră ce spune gura Lui! Învăţaţi pe copiii voştri cântece de jale, învăţaţi-vă plângeri unele pe altele! 21 Căci moartea s-a suit pe ferestrele noastre, a pătruns în casele noastre împărăteşti; a nimicit pe copii pe uliţă, şi pe tineri în pieţe.”
22 „Spune: „Aşa vorbeşte Domnul: „Trupurile moarte ale oamenilor vor cădea ca gunoiul pe câmpii, cum cade înapoia secerătorului un snop pe care nu-l strânge nimeni!”
23 „Aşa vorbeşte Domnul: „Înţeleptul să nu se laude cu înţelepciunea lui, cel tare să nu se laude cu tăria lui, bogatul să nu se laude cu bogăţia lui. 24 Ci cel ce se laudă să se laude că are pricepere şi că Mă cunoaşte, că ştie că Eu Sunt Domnul, care fac milă, judecată şi dreptate pe pământ! Căci în acestea găsesc plăcere Eu, zice Domnul.”
25 „Iată, vin zilele, zice Domnul, când voi pedepsi pe toţi cei tăiaţi împrejur, care nu sunt tăiaţi împrejur cu inima.”
Şi totuşi, va mai fi o vreme de pace şi linişte peste Pământ. Vremea aceasta este legată tot de Domnul Isus Hristos, Domnul păcii. Biblia vorbeşte despre acest timp de har. Pentru că lumea va merge din rău în mai rău, nesocotind voia lui Dumnezeu, Domnul Isus va reveni pe pământ şi, împreună cu o parte din sfinţii Lui, va institui un Guvern aflat sub directa Lui conducere. Aşa Pământul va cunoaşte o pace şi o prosperitate cum nu a mai cunoscut şi care vor ţine o mie de ani. În acest timp Satan va fi legat şi nu va mai putea face rău. După aceasta cel rău va fi dezlegat pentru puţină vreme, va ridica pământul, omenirea, la revoltă împotriva lui Dumnezeu şi a poporului sfânt, ceea ce va duce la un război în care toţi cei înşelaţi de Satan vor fi zdrobiţi iar el legat pentru totdeuna şi aruncat în flăcările chinului veşnic. Pământul şi toate corpurile cereşti vor fi mistuite de foc şi Dumnezeu va face altele noi, urmând o pace veşnică, nemaitulburată vreodată de vre-un conflict, necaz sau întristare. Pentru că Dumnezeu va domni şi toţi care s-au supus Lui încă de pe acest pământ Îl vor cinsti, onora şi preamări veşnic.
Aşa mărturiseşte Biblia şi aşa mărturisim şi noi. Şi nu dăm doi bani pe cei ce propovăduiesc un bine fără Hristos, fără Dumnezeu. Aceştia sunt un alt fel de profeţi mincinoşi. Dar noi, aşa cum spunea preaiubitul frate Petru credem că „ziua Domnului va veni ca un hoţ. În ziua aceea, cerurile vor trece cu troznet, trupurile cereşti se vor topi de mare căldură, şi pământul, cu tot ce este pe el, va arde.
11 Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, printr-o purtare sfântă şi evlavioasă, 12 aşteptând şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu, în care cerurile aprinse vor pieri, şi trupurile cereşti se vor topi de căldura focului? 13 Dar noi, după făgăduinţa Lui, aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou, în care va locui neprihănirea.”(2 Petru 3)
(Ideile din materialele postate la rubrica “Editorial” reprezintă punctele de vedere personale ale autorilor şi nu angajează în nici un fel Biserica Harul din Zalău)
Comment