Trăim azi un fenomen care nu a mai fost posibil niciodată în această formă, fenomen care este posibil datorită Internetului. Este vorba despre avalanşa de predici la care aproape oricine are acces. Fie în format video fie audio, oferta de mesaje care au ca referinţă Scriptura este de-a dreptul sufocantă. Pentru cineva care vrea să asculte şi are acces la Internet este greu să se hotărască ce şi pe cine să asculte. Nou, în ce priveşte acest aspect, este doar cantitatea mare de informaţie care ni se oferă, pentru că, sub formă scrisă, aceste mesaje au circulat cu mulţi ani înainte de apariţia televizorului şi apoi a Internetului.
Am putea spune că este o binecuvântare acest lucru şi să fim mulţumitori. Dar eu nu văd lucrurile din această perspectivă, şi o să caut să explic de ce.
Un motiv pentru care nu sunt bucuros de avalanşa de mesaje cu subiecte biblice care se găsesc pe Internet este faptul că, dacă această lucrare ar fi benefică, atunci ar trebui să vedem rezultate în ceea ce priveşte numărul şi calitatea celor convertiţi. Ori statisticile arată că, cel puţin în ceea ce priveşte calitatea, dar chiar şi numărul, rezultatele sunt tot mai slabe cu fiecare zi care trece iar adunările sunt tot mai dezbinate. Semn că ceva nu este în regulă.
Scriptura spunea că în vremurile din urmă oamenii (creştinii) îşi vor da învăţători după poftele lor, vor dori să audă lucruri care să le gâdile urechile, adică să le placă. Atât timp cât aveau numai Scripturile, când se duceau la adunare şi ascultau acolo mesajul care Domnul hotăra să îl dea, pericolul acesta era mic. De când avem acces la orice învăţătură avem şi posibilitatea să alegem ceea ce ne place. S-ar putea ca pastorul adunării din care facem parte să fie un om evlavios şi să primească de la Domnul un mesaj de mustare pentru adunare. Omul firesc însă nu va fi mulţumit de aceasta, se va simţi ofensat şi va alerga să caute un mesaj care să-i fie pe plac. Ori cum Internetul este plin de astfel de mesaje nu îi va fi greu să aleagă. Şi se va ataşa tot mai mult de predicile care îi plac sau care îi satisfac cerinţele lui, poate fireşti, devenind un nemulţumit şi chiar un răzvrătit. El mereu va compara cu alţii şi va spune: „aşa ar trebui să fie şi la noi”.
Eu cred în inspiraţia celui ce predică şi cred că cel ce predică trebuie să fie un profet. Adică să vorbească din partea lui Dumnezeu pentru nevoile adunării respective. Şi se poate să fie mari diferenţe între adunări, ca şi nivel spiritual şi nevoi, chiar dacă unele lucruri şi nevoi pot fi comune. Cred că un mesaj care într-o adunare este necesar şi poate face mult bine adunării, dacă este primit, poate să nu fie de folos altei adunări pentru că în acea adunare alte nevoi sunt. Prin urmare cred că nu ascultând orice, de la oricine, sau ceea ce ne place, ne poate fi de folos. Aşa cum spuneam cred că predicatorul trebuie să fie profet, adică să vorbească din partea lui Dumnezeu, călăuzit de Duhul Sfânt, de fiecare dată când se ridică în adunare şi să aibă un cuvânt clar şi proaspăt de la Dumnezeu, dar constat că aceasta se întâmplă foarte rar.
Mai există o capcană care este mortală, de această dată pentru cei ce predică, şi care ştiu că sunt ascultaţi şi vizionaţi de mulţi şi de pretutindeni.Capcana este ca ei să caute să placă tuturor şi să fie apreciaţi. Prin urmare îşi vor întocmi mesajele în aşa fel încât să impresioneze şi să atragă cât mai mulţi vizitatori şi ascultători. Îşi vor dori să aibă cât mai multe „like-uri”. Acum vă rog să vedeţi cât de diferit este aceasta de felul în care Dumnezeu vede lucrurile. Dumnezeu trimitea un profet într-un loc, cu un mesaj, mesaj care de obicei era aspru, dar numai acest mesaj putea face bine poporului respectiv, adunării în cauză.Orice altceva era inutil. Profeţii nu aveau o sarcină uşoară şi de obicei erau omorâţi cu pietre. Pentru că nu erau pe aceeaşi lungime de undă cu poporul, popor care dorea să audă altceva. Prin urmare îşi alegea profeţii şi se alipea de cei ce le vorbea bine. Dar aceasta se întâmpla la nivel local. Acum se întâmplă la nivel mondial pentru că există această posibiliate de a alege. Aşa că azi „profeţii”au ajuns predicatori de profesie care nu au altă preocupare decât de a atrage pe cât mai mulţi, de a prezenta o marfă care să fie cât mai bine vândută, prin urmare de a fi ei cineva. Evident că succesul şi câştigul financiar sunt aspecte care contează în dreptul acestor predicatori.
Era o regulă în vremurile trecute ca adevăraţii profeţi să nu aibă mare succes în timpul vieţii lor. Abia după ce mureau erau apreciaţi. Azi lucrurile stau cu totul altfel. Însă un predicator care vorbeşte doar ca să placă congregaţiei şi nu pentru ca să împlinească nevoile acelei grupări de credincioşi este doar un palavragiu sau un „show-man”. Şi este şi cancerul adunării respective. Pentru că dacă te duci la doctor şi ai cancer iar el îţi spune că ai roşu în gât acel doctor îţi va cauza moartea mai repede decât crezi. Tot aşa este şi cu predicatorii care vorbesc dar nu vorbesc conform cu nevoile care sunt în adunare. Poate că în adunare este o stare de păcat generalizată iar predicatorul vorbeşte despre faptul că cei din adunare sunt în locurile cereşti împreună cu Hristos. I-a nenorocit şi i-a trimis în iad. În altă parte se poate că ei au nevoie să-L cunoască pe Hristos şi biruinţa pe care El a cîştigat-o iar predicatorul le vorbeşte despre dărnicie şi zeciuială. I-a nenorocit făcându-i să creadă că dacă dau ceva vor merge în cer. Şi exemplele ar putea continua.
Veţi spune că poate fi valabil acest aspect atunci când este vorba despre predicatori dar când vorbim despre învăţători lucrurile stau cu totul altfel. Pentru că învăţătura este aceeaşi, Scriptura nu se schimbă, şi orice învăţătură care vine din Scriptură este bună şi de primit. Eu cred că şi învăţătorul trebuie să fie profet. Sigur că toată Scriptura este „insuflată de Duhul Sfânt şi de folos” dar, la fel, o adunare are nevoi speciale şi specifice care trebuie împlinite. Unii vor vorbi la nesfârşit despre un aspect, neglijând altele, făcând în felul acesta rău adunării. Şi am şi un exemplu în Scriptură care îmi susţine această poziţie. Iuda era un învăţător-profet. El le-a scris credincioşilor aşa:
„Prea iubiţilor, pe când căutam cu tot dinadinsul să vă scriu despre mântuirea noastră de obşte, m-am văzut silit să vă scriu ca să vă îndemn să luptaţi pentru credinţa, care a fost dată sfinţilor odată pentru totdeauna.”
Duhul Sfânt l-a „silit” pe Iuda să înveţe congregaţia ceea ce aceasta avea nevoie, nu ceea ce Iuda credea a fi potrivit. Cel puţin pentru acel moment credincioşii cărora Iuda le-a scris aveau alte nevoi.
Azi Internetul şi librăriile sunt pline de studii făcute de cine a vrut şi pe tot felul de teme. Va fi chiar greu să alegi să faci un studiu din multitudinea de oferte. Şi dacă îl faci şi trece un an de zile până când l-ai terminat, an în care te-ai concentrat asupra lui şi ai depus efort şi consumat energie, iar acel studiu nu era pentru nevoile tale ci doar pentru orgoliul tău, nu ţi-ai pierdut vremea, ca să nu spun mai mult?
Am observat că a vorbi ca să placi oamenilor nu este greu dar este foarte greu să vorbeşti mânat de Duhul Sfânt. Pentru a vorbi călăuzit de Duhul Sfânt este nevoie de lepădare de sine, de pocăinţă, de smerenie, de umblare constantă cu Dumnezeu, de ascultare de El, pe când pentru a vorbi pe placul oamenilor nu este nevoie de nimic din toate acestea.
Nu mă refer la doctrină şi la învăţătura sănătoasă. Acestea le avem în Scriptură şi fiecare este responsabil să le caute şi să şi le însuşească pe deplin. La aceasta nu mai este nimic de adăugat. Ci vorbesc despre nevoi reale pentru adunarea respectivă, nevoi care ţin de creştere şi maturizare şi care dacă nu se împlinesc adunarea aceea va rămâne la un stadiu de copilărie prelungită şi periculoasă care poate duce chiar la moarte. Mulţi cred că trăiesc dar sunt morţi pentru că nu-şi cunosc nevoile. Au preluat câteva afirmaţii din Scriptură, cred că dacă pot cita câteva versete despre Domnul Isus şi mântuirea prin credinţă, sau despre botezul în Duhul Sfânt, sunt superspirituali, şi tot bat monedă pe aceste aspecte nevăzându-şi marile nevoi care nu îi lasă să ajungă la statura plinătăţii lui Hristos.
Că am dreptate stau mărturie scrisorile către cele şapte biserici din Apocalipsa. Deşi lumea atunci era mică, bisericile puţine comparativ cu câte sunt azi (Internetul cu toate învăţăturile lui stricate nu era disponibil), când Domnul a scris acele scrisori vedem că fiecare biserică avea ceva specific iar nevoile erau diferite. A le scrie la toate aceeaşi scrisoare ar fi fost o greşeală, şi aşa am proceda noi astăzi, dar Duhul Sfânt ştia care erau nevoile şi a scris specific fiecărei biserici. Aşa ar trebui să ştie şi cei ce umplu Internetul cu predici. Nevoile sunt specifice şi dacă predicatorul nu este profet, adică nu vorbeşte după nevoile fiecărei adunări, nu face altceva decât să se slujească pe el şi interesele lui iar oamenilor să le facă un mare rău.
Un conducător de adunare ar trebui să stea mult timp pe genunchi pentru ca să primească de la Duhul Sfânt mesaj pentru nevoia adunării. Mesaj care o vreme poate fi acelaşi, până la disperarea adunării. Se spune că cineva s-a dus la John Wesley supărat şi i-a spus: „Domnule Wesley, de o bună bucată de vreme ne vorbeşti numai despre naşterea din nou, până acolo că ne-am săturat. În Biblie mai sunt şi alte versete şi mai sunt şi alte subiecte. De ce ne vorbeşti numai despre naşterea din nou?” La care Wesley i-a răspuns: „Pentru că trebuie să vă naşteţi din nou”.
Spun eu: a vorbi despre biruinţă unuia care nu este născut este o mare eroare, ca să nu spun că este o prostie, un nonsens.
Dacă lucrurile ar sta aşa cum vrea Dumnezeu atunci eu cred că în fiecare adunare cel ce conduce adunarea ar trebui să fie un profet, el şi cei ce dau învăţătură. Aşa ar fi trebuit să fie fiecare înger (păzitor) al fiecărei biserici din Apocalipsa. Duhul Sfânt să-i arate starea şi nevoia adunării şi el să vorbească conform acelei nevoi, indiferent de reacţia poporului. Dar, de când cu Internetul şi televiziunea creştină, membrii adunărilor îşi pot alege învăţători după poftele lor iar cei din adunare, care se întâmplă să le slujească bine, chiar dacă nu aşa cum vor ei, sunt marginalizaţi şi, în cel mai bun caz, ignoraţi şi vorbiţi de rău. Avem astăzi alt fel de pietre ca să-i omorâm. Dar astfel de profeţi eu văd că sunt rari, sunt păsări rare pe cale de dispariţie. În schimb proliferează cei despre care tot Iuda, robul Domnului şi fratele lui Iacov, scria în scurta sa epistolă:
10 „Aceştia, dimpotrivă, batjocoresc ce nu cunosc, şi se pierd singuri în ceea ce ştiu din fire, ca dobitoacele fără minte.
11 Vai de ei! Căci au urmat pe calea lui Cain! S-au aruncat în rătăcirea lui Balaam, din dorinţa de câştig! Au pierit într-o răscoală ca a lui Core!
12 Sunt nişte stânci ascunse la mesele voastre de dragoste, unde se ospătează fără ruşine împreună cu voi, şi se îndoapă de-a binelea; nişte nori fără apă, mânaţi încoace şi încolo de vânturi, nişte pomi tomnatici fără rod, de două ori morţi, dezrădăcinaţi;
13 nişte valuri înfuriate ale mării, care îşi spumegă ruşinile lor, nişte stele rătăcitoare, cărora le este păstrată negura întunericului pentru vecie.”
Nu vă bucuraţi de avalanşa de predici şi materiale de pe Internet. Unii chiar preferă să stea acasă duminica şi să-şi aleagă vorbitorul preferat, fie că este bărbat fie că este femeie. Dar nu aşa vede Dumnezeu că trebuie să fie Biserica Lui. Ci El vrea ca în adunare să fie proroci care să vorbească poporului după nevoile specifice sub îndrumarea directă şi atentă a Duhului Sfânt. Aşa creşte o adunare şi se zideşte. Vai de acea adunare care nu are astfel de oameni şi care îi caută pe Internet. Şi vai de cei ce astăzi, pentru că au ocazia, nu mai iau aminte la ceea ce vrea Domnul să le spună şi îşi dau învăţători după poftele lor. Învăţători care apar ca şi ciupercile după ploaie dar care nu cresc din solul binecuvântat al ascultării de Dumnezeu şi al lepădării de sine ci din gunoiul dragostei de sine şi a urmăririi intereselor meschine, personale sau de grup.
Ca să fiu drept până la capăt, urmărind şi eu Internetul într-o anumită măsură, sunt bucuros să văd că Dumnezeu mai are totuşi profeţi şi azi. Puţini dar mai are. Problema este că aprecierea celor mulţi o primesc totuşi falşii profeţi, cei ce nu nevoile poporului lui Dumnezeu le urmăresc ci pe ale lor personale. Aceştia sunt cei ce profită de oi, de laptele şi lâna lor. Iar oile behăie fericite cu telecomanda sau mouse-ul în mână, alegându-şi mesajul preferat care să le gâdile urechile.
(Ideile din materialele postate la rubrica “Editorial” reprezintă punctele de vedere personale ale autorilor şi nu angajează în nici un fel Biserica Harul din Zalău)
Lasă un răspuns
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.