Ne poate influenţa felul în care gândeşte preşedintele ţării noastre? Credinţa lui? Ne poate influenţa pe noi, oameni simpli aflaţi la mare distanţă de el, credinţa celui mai important om de pe planetă, preşedintele american?
Ca să dăm un răspuns la aceste întrebări va trebui să deschidem Biblia la cărţile 1 şi 2 Împăraţi. Pasajul din 2 Împăraţi, capitolul 13, versetele 10 şi 11 este sugestiv pentru ceea ce vrem să scoatem în evidenţă: „În al treizeci şi şaptelea an al lui Ioas, împăratul lui Iuda, a început să domnească peste Israel la Samaria Ioas, fiul lui Ioahaz. A domnit şasesprezece ani.
El a făcut ce este rău înaintea Domnului; nu s-a abătut de la nici unul din păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, care făcuse pe Israel să păcătuiască, şi s-a dedat la ele ca şi el.”
Exact această formulare o găsim de multe ori pe cuprinsul acestor două cărţi ale Bibliei, doar numele diferă, funcţie de împăratul care a urmat la domnie. Alte nume dar aceleaşi practici idolatre care au dus poporul în rătăcire şi l-au făcut să păcătuiască înaintea lui Dumnezeu. Foarte puţine sunt cazurile în care citim că un anume împărat a hotărât să distrugă idolii şi să se închine numai înaintea Singurului Dumnezeu adevărat, Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov. Dar putem constata că atunci când împăratul a luat o hotărâre bună, de a-L urma pe Dumnezeu, şi poporul peste care stăpânea a fost binecuvântat. Aceasta arată cât de important este ceea ce crede şi face un lider politic, pentru binele poporului peste care domneşte. Din cauza conducătorului poate veni peste popor binecuvântare sau blestem. Şi nu vorbim aici despre abilităţi şi talent organizatoric. Ci despre ceea ce crede el în raport cu Adevăratul Dumnezeu. Folosesc formula aceasta „Adevăratul Dumnezeu” pentru-că azi toată lumea vorbeşte despre Dumnezeu şi fiecare se închină în felul lui, dar aceasta nu înseamnă că închinarea aceasta va aduce beneficii, dimpotrivă. Şi Israelul din vremea împăraţilor, în frunte cu împăraţii lui, se închinau la mulţi dumnezei, pe lângă Adevăratul Dumnezeu. Dar aceasta nu le-a adus binecuvântare ci nenorocire, durere şi suferinţă. După cum spune Biblia nu sunt mai mulţi dumnezei adevăraţi ci Unul Singur. Apostolul Pavel scrie următoarele cuvinte:
Efeseni 4:6 „Este un singur Dumnezeu şi Tată al tuturor, care este mai presus de toţi, care lucrează prin toţi şi care este în toţi.”
Dacă am cita doar acest pasaj s-ar putea să spunem şi noi aşa cum spun mulţi astăzi că da, Dumnezeu este unul singur doar că Îl numim diferit. Dar pentru a nu fi confuzie tot apostolul Pavel îi scrie lui Timotei următoarele:
1 Timotei 2:5 „Căci este un singur Dumnezeu, şi este un singur mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Isus Hristos.”
Aici deja lucrurile se simplifică pentru-că apare în ecuaţie Domnul Isus Hristos. Dumnezeul Cel Adevărat are de-a face cu Isus Hristos.
Apostolul Ioan aduce şi el completările de care avem nevoie pentru a înţelege mai bine cine este Dumnezeul Cel Adevărat:
1 Ioan 2:23 „Oricine tăgăduieşte pe Fiul (pe Isus), n-are pe Tatăl. Oricine mărturiseşte pe Fiul (pe Isus), are şi pe Tatăl.
1 Ioan 4:3 şi orice duh, care nu mărturiseşte pe Isus, nu este de la Dumnezeu, ci este duhul lui Antihrist, de a cărui venire aţi auzit. El chiar este în lume acum”.
Iată că doar câteva pasaje din Scripturi ne-au ajutat să avem o înţelegere mai clară asupra a cine este Dumnezeu. Dar Scriptura are multe alte texte care lămuresc la modul cel mai clar această controversă în legătură cu Adevăratul Dumnezeu. Cine nu-L mărturiseşte pe Isus şi neagă faptul că El este Dumnezeu este de la Diavolul. Prin urmare „dumnezeul” la care el se închină este unul fals.
Să ne întoarcem însă la ceea ce spuneam la început în legătură cu importanţa liderului politic şi felul în care el se închină şi la cine se închină. Pentru-că atitudinea lui faţă de Adevăratul Dumnezeu va influenţa poporul şi închinarea acestuia.
Să nu uităm că în cărţile 1 şi 2 Împăraţi nu scrie că împăratul şi poporul nu se închinau ci că ei se închinau, la dumnezeii lor, şi credeau că fac un lucru bun. Erau deosebit de religioşi şi probabil chiar aveau parte de experienţe religioase ieşite din comun, poate că simţeau o pace şi o împlinire speciale în prezenţa idolului în faţa căruia se închinau şi căruia îi spuneau „dumnezeu”.
Prin urmare nu experienţa religioasă, sentimentele pe care le trăim în închinare, fiorul ce-l simţim în actul de închinare certifică dacă experienţa noastră religioasă este una autentică sau nu. Singura certitudine o avem dacă experienţa şi închinarea noastră se încadrează în perimetrul descris de Biblie. Dacă dumnezeul în faţa căruia ne închinăm este Dumnezeul descris în Biblie.
Eu spun că pericolul este cu atât mai mare pentru noi, cei de rând, atunci când liderul nostru politic se declară credincios, dar are o credinţă falsă, decât dacă se declară ateu. Pericolul este mai mare azi decât în timpul comunismului. Atunci credinţa falsă a liderilor politici nu ne putea influenţa. Eram forţaţi să spunem că nu este Dumnezeu. Dar minţile noastre erau libere totuşi să creadă, şi mulţi chiar credeau cu adevăarat. Acum suntem seduşi să credem într-un dumnezeu fals. Acum suntem înşelaţi să credem. Credem că credem. Ni se pare că avem o credinţă. Deşi nu o putem defini. În minţile celor mai mulţi este ceaţă şi confuzie. Cred şi nu ştiu ce cred.
Cu siguranţă liderul politic ne influenţează în acest sens, al credinţei noastre în Dumnezeu.
M-am gândit la aceste lucruri când am citit un articol din presă, articol care făcea referinţă la mesajul pe care preşedintele american Obama l-a avut cu ocazia sărbătorii de Paşte. Iată câteva citate din acest articol:
„Mesajul preşedintelui Barack Obama de Paşte este o chemare a oamenilor de credinţe diferite, cât şi a celor fără vreo credinţă, de a privi la aspiraţiile care îi aseamănă şi la “acelaşi spirit al umanităţii” care se află în fiecare dintre noi.
“În acest weekend al Paştelor” afirma el, “ haideţi să ţinem strâns de acele aspiraţii pe care le avem în comun ca şi fraţi şi surori , ca şi membri ai aceleaşi familii – familia omului.”
“ Chiar dacă ne închinăm în moduri diferite, “ afirma preşedintele, “ totuşi ne aducem aminte că avem în comun acelaşi spirit al umanităţii – evrei şi creştini, musulmani şi hinduşi, credincioşi şi necredincioşi deopotrivă.”
“Munca este importantă pentru securitatea si demnitatea omului”, afirma Obama.
Preşedintele a numit sănătatea “stânca pe care vieţile noastre sunt clădite.”
Înţeleg că Obama este preşedintele tuturor americanilor. Prin urmare el va căuta să aibă faţă de toţi supuşii lui o atitudine de înţelegere şi bunăvoinţă, chiar dacă, în ceea ce priveşte credinţa lor, ei sunt foarte diferiţi. Pot să înţeleg acest lucru. Dar ce nu pot să înţeleg, sau mai bine spus ce nu îmi place în mesajul lui, este faptul că amestecă lucrurile. Dacă a fost o sărbătoare a creştinilor, Învierea Domnului Isus Hristos din morţi, de ce vrea preşedintele american să facă din aceasta o sărbătoare a tuturor, chiar a necredincioşilor? Apostolul Pavel scria următoarel cuvinte: „Ce înţelegere poate fi între Hristos şi Belial? Sau ce legătură are cel credincios cu cel necredincios?” Evident că nici una! Ceea ce reuşeşte preşedintele american prin acest mesaj de Paşte este să strecoare o adâncă confuzie în minţile şi inimile supuşilor lui. Dar totul este o mare înşelătorie. Şi pericolul imens este, după cum spuneam mai înainte, că Obama se declară şi el credincios, chiar creştin. Însă declaraţiile lui nu-i dovedesc apartenenţa la spaţiul creştin ci la cel păgân. El spunea că îi cheamă pe oameni la „acelaşi spirit al umanităţii”care se află în fiecare dintre noi. Dar Dumnezeu spune altceva prin cuvintele apostolului Pavel. Romani 8:9 „Voi însă nu mai sunteţi pământeşti, ci duhovniceşti, dacă Duhul lui Dumnezeu locuieşte într-adevăr în voi. Dacă n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui.”
Spiritul umanităţii care se află în toţi oamenii este spiritul (duhul) lui Satan nu al lui Hristos. Duhul (Spiritul) lui Hristos este doar în cei ce cred în Hristos şi trăiesc ca şi Hristos. În toţi ceilalţi, de orice alte credinţe este duhul lumii, al lui Satan, care lucrează cu putere. Tot apostolul Pavel aduce lumină în legătură cu acest aspect. Efeseni 2:1-5.
„Voi eraţi morţi în greşelile şi în păcatele voastre, în care trăiaţi odinioară, după mersul lumii acesteia, după domnul puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum în fiii neascultării. Între ei eram şi noi toţi odinioară, când trăiam în poftele firii noastre pământeşti, când făceam voile firii pământeşti şi ale gândurilor noastre, şi eram din fire copii ai mâniei, ca şi ceilalţi. Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit,cu toate că eram morţi în greşelile noastre, ne-a adus la viaţă împreună cu Hristos (prin har sunteţi mântuiţi).”
Este adevărat că mesajul preşedintelui la pace şi bună înţelegere între toţi credincioşii şi chiar necredincioşi, sună frumos, numai că nu este conform cu adevărul lui Dumnezeu. Prin urmare este o minciună care va crea confuzie în minţile celor slabi în credinţă, aşa cum am impresia că sunt cei mai mulţi.
Apoi Biblia vorbeşte despre „Casa lui Dumnezeu”, „familia lui Dumnezeu”. În această Casă, famile, se poate intra numai prin credinţa în Isus Hristos şi nu în nici un alt fel. Este foarte diferită de „familia omului” la care face referinţă preşedintele american. În „familia omului” te naşti, este familia păcatului. În familia lui Dumnezeu intri prin alegere, prin credinţa în Isus Hristos, prin hotărârea de a-L urma pe El. Autorul Epistolei către Evrei aduce lumină şi în acest aspect.
Evrei, capitolul 3: 6 „Dar Hristos este credincios ca Fiu, peste casa lui Dumnezeu. Şi casa Lui suntem noi, dacă păstrăm până la sfârşit încrederea nezguduită şi nădejdea cu care ne lăudăm. 7 De aceea, cum zice Duhul Sfânt: „Astăzi, dacă auziţi glasul Lui 8 nu vă împietriţi inimile, ca în ziua răzvrătirii, ca în ziua ispitirii în pustie,(…) 12 Luaţi seama, deci, fraţilor, ca nici unul dintre voi să n-aibă o inimă rea şi necredincioasă, care să vă despartă de Dumnezeul cel viu. 13 Ci îndemnaţi-vă unii pe alţii în fiecare zi, câtă vreme se zice: „Astăzi” pentru ca nici unul din voi să nu se împietrească prin înşelăciunea păcatului. 14 Căci ne-am făcut părtaşi ai lui Hristos, dacă păstrăm până la sfârşit încrederea nezguduită de la început, 15 câtă vreme se zice: „Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile, ca în ziua răzvrătirii.” 16 Cine au fost, în adevăr, cei ce s-au răzvrătit după ce auziseră? N-au fost oare toţi aceia, care ieşiseră din Egipt prin Moise? 17 Şi cine au fost aceia de care S-a dezgustat El patruzeci de ani? N-au fost oare cei ce păcătuiseră, şi ale căror trupuri moarte au căzut în pustie? 18 Şi cui S-a jurat El că n-au să intre în odihna Lui? Nu S-a jurat oare celor ce nu ascultaseră? 19 Vedem, deci, că n-au putut să intre din pricina necredinţei lor.”
Iar apostolul Pavel completează, pentru a nu fi nici o confuzie în legătura cu familia lui Dumnezeu, cu trupul lui Hristos. Romani cap. 12: 4 „Căci, după cum într-un trup avem mai multe mădulare, şi mădularele n-au toate aceeaşi slujbă, 5 tot aşa, şi noi, care suntem mulţi, alcătuim un singur trup în Hristos; dar, fiecare în parte, suntem mădulare unii altora.”
Pavel spune lămurit că familia lui Dumnezeu este doar în Isus Hristos. Şi nu în „hristosul cosmic”, spiritul acela universal la care au acces toţi, indiferent de credinţa lor, aşa cum afirmă mişcarea New Age, ci Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, care s-a întrupat, a trăit printre noi ca om, a murit pentru păcatele omenirii, a fost înviat din cauză că a fost sfânt, fără păcat, s-a înălţat la cer şi este în cer în acest moment, dar va veni în curând să judece lumea şi pe toţi care nu au crezut în El. În Isus Hristos – Dumnezeu. Ori cei ce au această credinţă sunt puţini. Nu toată umanitatea, cum afirmă „creştinul” Obama şi adepţii mişcării New Age, ci doar câţiva, puţini. Pentru-că Însuşi Isus Hristos a spus: Matei 7:
13 „ Intraţi pe poarta cea strîmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare, şi mulţi sunt cei ce intră pe ea. 14 Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă, şi puţini sunt cei ce o află.”
Şi aş mai vrea să comentez doar un singur aspect din declaraţia de Paşte a lui Obama. El spunea că „sănătatea este stânca pe care vieţile noastre sunt clădite”. Desigur lăsa să se înţeleagă că proiectul lui de reorganizare a sistemului de sănătate este important pentru naţiunea americană. Probabil că aşa o fi. Dar dacă este creştin Obama nu se poate juca cu cuvintele. Pentru-că ceea ce a spus el, chiar dacă nu va vrea să recunoască, este o grosolană mistificare a cuvintelor Sfintelor Scripturi şi a uneia dintre cele mai frumoase comparaţii ale lui Dumnezeu. Dumnezeu este numit în Biblie „Stânca”. Ca simbol al stabilităţii. Cine se încrede în El nu va fi mişcat sau doborât de valurile lumii, îngrijorări, necazuri, suferinţe, prigoniri, etc. Iată doar două exemple în acest sens:
Habacuc 1:12 „Doamne, nu eşti Tu din veşnicie, Dumnezeul meu, Sfântul meu? Nu vom muri! Doamne, Tu ai ridicat pe poporul acesta ca să-Ţi împlineşti judecăţile Tale; Tu, Stânca mea, l-ai ridicat ca să dai prin el pedepsele Tale!”
1 Corinteni 10:4 „şi toţi au băut aceeaşi băutură duhovnicească, pentru că beau dintr-o stâncă duhovnicească ce venea după ei; şi stânca era Hristos.”
Sunt convins 100% că acestă comparaţie nu a fost întâmplătoare. Şi cred aceasta chiar dacă Obama ar declara că nu este aşa. Măcar la atât i-a „folosit” bruma de creştinism din familia lui. Să ştie că Dumnezeu este Stânca. Dar el afirmă cu totul altceva. Amăgindu-i pe oameni. Da, sănătatea este importantă, dar nu este Stânca pe care ne clădim vieţile noastre. Stânca este Hristos. Cine se încrede în El, spune Biblia, nu va fi dat de ruşine. Nici pentru viaţa aceasta şi, mai ales, nici pentru viaţa viitoare.
De fapt prin tot discursul său „creştinul” Obama nu face altceva decăt să-i îndepărteze pe oameni de Dumnezeul Cel Adevărat şi să le sădească în inimi speranţe false de mai bine, să-i amăgească. Pericolul este cu atât mai mare cu cât el se declară creştin. Dar din puţinele lui cuvinte spuse cu ocazia sărbătorii de Paşte se vede că el aparţine mai degrabă mişcării New Age şi că şi-a însuşit mai bine învăţăturile acesteia decât învăţătura Sfintelor Scripturi.
Va fi el o provocare pentru creştinii din SUA? Cu siguranţă. Împăratul lor va da tonul închinării false şi mulţi îl vor urma. Aceasta este experienţa consemnată în istoria omenirii şi a poporului lui Dumnezeu.
Şi dacă ştim acest lucru putem să identificăm încă un motiv pentru care unii, printre care şi Obama, se străduiesc din răsputeri să instituie un Guvern Mondial şi să aducă un singur lider politic mondial. Dacă un om poate influenţa credinţa oamenilor dintr-o ţară, oare nu şi-ar dori stăpânitorul lumii acesteia, adică Satan, să aibă un om care să influenţeze gândirea şi credinţa lumii întregi? Ne mai mirăm atunci că tot în timpul acestor zile de sărbătoare a apărut în presă ştirea că liderii a douăzeci de state africane, reuniţi la Dakar pentru a inaugura un monument numit „Renaşterea africană”, un monument imens, mai mare decât celebra Statuie a Libertăţii din New York, au lansat un apel la unitate şi la înfiinţarea Statelor Unite ale Africii? Nu ar trebui să ne mire acest demers. El se încadrează în linia stabilită, nu ştim clar de către cine, şi pe care s-a înscris umanitatea de o vreme încoace. În America deja există o uniune formată, deocamdată, din Canada, SUA şi Mexic. Uniunea aceasta s-a făcut în secret astfel că mulţi nici nu ştiu despre ea. Există o Uniune Europeană. Există şi alte uniuni de state şi Asia este pe aceeaşi traiectorie. În final logica ne spune că aceste uniuni se vor contopi şi va fi un singur stat mondial şi va fi un singur lider. Un lider credincios care va vorbi despre pace, bunăstare, conştinţă şi spirit comun, hristos cosmic, viitor comun, dumnezeu comun. Iată-ne dar în zorii unei noi ere, o eră despre care au vorbit comuniştii şi despre care vorbesc adepţii New Age. O eră a lepădării de Isus Hristos, de credinţa adevărată, cea „dată sfinţilor odată pentru totdeauna” după cum scria apostolul Iuda. Iar apostolul Pavel avertiza cu două mii de ani în urmă. 2 Tesaloniceni capitolul 2:
1 „cât priveşte venirea Domnului nostru Isus Hristos şi strângerea noastră laolaltă cu El, vă rugăm, fraţilor, 2 să nu vă lăsaţi clătinaţi aşa de repede în mintea voastră, şi să nu vă tulburaţi de vreun duh, nici de vreo vorbă, nici de vreo epistolă, ca venind de la noi, ca şi cum ziua Domnului ar fi şi venit chiar. 3 Nimeni să nu vă amăgească în vreun chip; căci nu va veni înainte ca să fi venit lepădarea de credinţă, şi de a se descoperi omul fărădelegii (sau: omul păcatului), fiul pierzării, 4 potrivnicul, care se înalţă mai presus de tot ce se numeşte „Dumnezeu” sau de ce este vrednic de închinare. Aşa că se va aşeza în Templul lui Dumnezeu, dîndu-se drept Dumnezeu.”
Nu putem împiedica acest plan pentru-că Dumnezeu a spus că se va întâmpla aşa. Şi nu cred că ar trebui să ne irosim forţele împotrivindu-ne acestui plan, rugându-ne ca el să nu se împlinească. Ce cred eu că trebuie să facem este ca să avem grijă ca acel „om al fărădelegii”, „fiul pierzării”, cel ce se va înălţa „mai presus de tot ce se numeşte Dumnezeu şi se va da drept Dumnezeu” să nu ajungă să domnescă în templul inimii noastre. Acest sanctuar trebuie păstrat curat orice s-ar întâmpla în jur, oricât de mare va fi apostazia, şi va fi. Poate fi păstrat curat. Avem multe exemple dar să amintim doar despre profetul Ilie, cel care a trăit într-o perioadă în care Isrelul s-a lepădat de Dumnezeu, tot din cauza liderilor lui. La un moment dat Ilie, obosit de lupta lui, plânge înaintea lui Dumnezeu, considerându-se singurul credincios rămas în viaţă. Dorea să moară, atât de greu îi era. Şi Dumnezeu îl încurajează spunându-i că mai are încă şapte mii de bărbaţi în popor care nu şi-au plecat genunchii înaintea zeilor păgâni.
Biblia spune că noi, cei ce credem în Isus Hristos şi umblăm în ascultare de El, suntem acum Temple ale Duhului Sfânt, că Dumnezeu Însuşi, prin Duhul Său, locuieşte în noi. Şi datoria noastră sfântă este de a păstra acest Templu curat, indiferent de apostazia care va fi, indiferent de ce vor spune liderii politici sau religioşi. Pentru-că nu numai liderii politici vor face ca apostazia să vină peste lume ci aceasta se va întâmpla şi cu concursul liderilor religioşi. Deja se întâmplă.
Publică un comentariu