M-am gândit în aceste zile de sărbătoare care au trecut la un aspect care este reprezentativ pentru noi românii. Primăvara aduce odată cu ea şi sărbătoarea de Paşte. Şi, pentru români, Paştele înseamnă două lucruri: curăţenie generală şi multă mâncare şi băutură.Într-o ţară care arată tot mai mult ca un imens coş de gunoi, aproape că nu mai ai unde să calci şi să nu fie mizerie, de Paşte, în colţişorul lui, fiecare ia la scuturat preşuri şi covoare, trudind din greu pentru a scoate din ele praful adunat de-a lungul iernii, iar gunoiul adunat din ogradă îl aruncăm peste gard sau în curtea vecinului. Obiceiul acesta de a face curaţenie generală o dată sau de două ori pe an m-a dus cu gândul la cât de diferiţi suntem noi românii de alte naţii şi spune multe despre noi. Dacă ajungi în ţări mai dezvoltate vei constata că acolo curăţenie se face tot timpul pentru-că este normal ca un om să-şi dorească tot timpul să stea într-un loc curat, şi nu doar de două ori pe an. Apoi vei constata că nu doar în colţişorul lui se îngrijeşte cetăţeanul să fie curat ci absolut peste tot. Fie că se numeşte stradă, pădure, munte, râu, gară, etc. Curăţenia este pentru multe popoare civilizate un lucru ce ţine de normalitate, nu de extraordinar. Nu se scutură covoarele o dată pe an ci se are grijă ca ele să nu se murdărească iar dacă totuşi se întâmplă acest lucru, adică să se murdărească, se trece imediat la curăţirea lor. Nu aştepţi să vină Paştele. Tot aşa şi cu praful sau cu orice ţine de curăţenie, problema se rezolvă urgent, când apare, nu o dată sau de două ori pe an. Este interesant că ne place să stăm în mizerie mai tot timpul dar din când în când ne mai scuturăm de ea şi atunci ne împopoţonăm cu tot felul de lucruri sclipitoare, strălucitoare, luminiţe şi accesorii de prost gust, ca o femeie de moravuri uşoare care se dă peste cu tone de produse cosmetice şi foloseşte haine care să o facă să iasă în evidenţă.Este aproape ridicol, cel puţin aşa mi se pare mie, ceea ce facem noi românii. Ne-am obişnuit atat de mult cu mizeria încât a mai da cu mătura din când în când în jurul nostru pare un lucru fără sens. Ar trebui început de undeva, dintr-un capăt de ţară, întors totul cu susul în jos, adunate toate mizeriile şi apoi păstrat cu grijă acest nou ambient, avut grijă de el în fiecare zi. Altfel suntem de-a dreptul ridicoli. Marginile şoselelor, cursul râurilor de apă, câmpurile şi dealurile noastre, mai bine spus fiecare colţişor de ţară s-au transformat în gropi de gunoi. Şi în această harababură generală, în colţişorul nostru ne mai fudulim că facem curăţenie. Dar cum ieşim din acest colţişor noi suntem cei ce împrăştiem în dreapta şi-n stânga mizerii după mizerii. După noi potopul. O mare vină în acest sens o au mai marii noştrii care ar trebui să ne spună mai multe despre cum să păstrăm ţara curată şi să ia măsurile cuvenite în acest sens.
Nu am putut să nu observ că felul acesta cu care ne-am obişnuit ne influenţează şi în domeniul spiritual. Pot spune că şi în domeniul spiritual lururile sunt exact la fel. Şi ţine tot de frumoasele noastre tradiţii. Constat că românii nu îşi fac mari probleme în ceea ce priveşte gunoiul spiritual, adică păcatul, aşa cum este el scos în evidenţă de Sfintele Scripturi. Probabil şi pentru faptul că cei ce ar trebui să nuanţeze acest aspect, să avertizeze în legatură cu cât rău ne face, mai marii religioşi, sunt preocupaţi cu alte lucruri, mai importante, cum ar fi să aibă salarii cât mai mari, proprietăţi cât mai întinse, poziţie socială cât mai bună şi altele de felul acesta. Iar enoriaşilor li se spune că o dată sau de două ori pe an trebuie să vină şi să-şi facă curăţenie în suflet. Şi este destul. În rest nu contează că oamenii trăiesc sub tone de gunoi spiritual. Curvia, pornografia, hoţia, minciuna, înjurăturile, ura, răutatea, beţia, obrăznicia, impertineţa şi altele de felul acesta (adică gunoi) sunt o constantă a celor ce se numesc creştini în România. Aşa cum scrie în cartea Iov, le beau ca apa, de dimineaţa până seara. Şi nimeni nu se îngrijorează din această cauză. Oamenii sunt convinşi că dacă din când în când mai trec pe la scaunul mărturisirii, că nu strică să faci şi acest lucru, curăţenia s-a făcut şi toate lucrurile sunt bine. Şi cum ies de la mărturisire încep din nou să facă aceleaşi lucruri pe care le-au mărturisit cu doar câteva momente înainte.
Interesant că, în mod special, de două ori pe an, la Paşte şi la Crăciun, se întâmplă aceste lucruri. Atunci oamenii fac curăţenie generală în casele lor şi, ai zice, şi în sufletul lor. Iar în rest nu este mare preocupare pentru a se păstra locul curat.
Când vine un străin în ţară, unul dintr-o ţară în care curăţenia este un lucru normal, primul lucru care îi sare în ochi este murdăria. El o vede pentru-că în ţara lui nu există aşa ceva iar noi nu o vedem pentru-că ne-am obişnuit cu ea, face parte din cotidian. Câţiva străini au venit după frământările din 1989 la noi în ţară cu gând să ajute greu încercatul popor român. Când au luat contact cu oamenii din România mulţi au început să se plângă şi să spună cât de greu o duc. Străinii însă au spus următorul lucru: “Înţelegem faptul că sunteţi săraci şi nu vă condamnăm pentru acest lucru, dar nu vă putem înţelege de ce trăiţi în mizerie şi nu faceţi curat în jurul vostru.”
Pericolul mare care ne paşte pe toţi este să ne obişnuim să trăim în mizerie. Şi dacă mizeria aceasta fizică este totuşi dezgustătoare, cu cât mai mult este respingătoare mizeria spirituală. Aşa cum am spus mai înainte este posibil ca toţi să trăim în mizerie spirituală şi să nu ştim acest lucru, ba chiar să credem că suntem foarte curaţi. Dar dacă vine cineva dintr-o lume curată spiritual, pentru aceea persoană murdăria ve fi evidentă şi dezgustătoare. Nu părerea noastră contează ci realitatea, realitate pe care s-ar putea să nu o mai putem percepe. Etalonul curăţeniei nu este la cei ce mai dau cu mătura din când în când ci la cei ce sunt obişnuiţi cu ea şi o fac în fiecare zi. Dacă vei căuta să afli cum trebuie făcută curăţenia şi vei primi răspuns de la un german sau de la un ţigan, gândesc că vei lua în calcul ceea ce ţi-a spus germanul. Pentru-că ţara lui dovedeşte că el ştie cu adevărat ce înseamnă curăţenia, ceea ce nu s-ar putea spune despre un ţigan şi pentru a nu fi acuzaţi de rasism putem spune că nici românii nu ştiu ce înseamnă curăţenia.
Şi etalonul curăţeniei spirituale este tot la cei ce dovedesc că o au, nu doar vorbesc despre ea. La cei ce sunt preocupaţi de ea în fiecare zi, nu doar o dată pe an. Domnul Isus Hristos ne cere un lucru care nu poate fi realizat dacă doar o dată pe an căutăm să facem curat în noi. El spunea: Voi fiţi, deci, desăvârşiţi, după cum şi Tatăl vostru cel ceresc este desăvârşit.Când Domnul Isus a venit pe pământul nostru El a venit din cer, din locul sfinţeniei desăvârşite. El ştia bine ce înseamnă curăţenie spirituală şi a venit să ne înveţe şi pe noi. I-a fost foarte greu pentru-că noi eram obişnuiţi într-un anumit fel şi credeam că este bine aşa. Cele mai mari probleme şi dispute le-a avut Domnul Isus cu religioşii din vremea Lui care credeau că sunt curaţi dar care erau murdari până în măduva oaselor. Ei se credeau curaţi, se lăudau cu religia lor, se considerau a fi în poporul lui Dumnezeu, făceau multe slujbe la Templu şi tot felul de ritualuri, se lăudau că ţineau Legea lui Moise, posteau, se rugau, dădeau milostenie şi totuşi Mântuitorul Isus îi numeşte astfel: Matei 23:
31 Prin aceasta mărturisiţi despre voi înşivă că sunteţi fiii celor ce au omorât pe prooroci.
32 Voi, deci, umpleţi măsura părinţilor voştri!
33 Şerpi, pui de năpîrci! Cum veţi scăpa de pedeapsa gheenei?
Apostolii şi ucenicii Domnului Isus greu şi-au schimbat mentalitatea în ceea ce priveşte curăţenia spirituală. Felul în care îi învăţa Domnul Isus era total diferit de al mai marilor religioşi ai vremii. Unii dintre ucenici nici nu au putut să suporte unele cuvinte ale Domnului şi au plecat de la El. Dar cei ce au rămas au înţeles în final. Mărturie sunt scrierile Noului Testament şi învăţăturile care ne-au rămas după aceşti ucenici ai Domnului Isus. Aş putea cita din multe locuri dar voi cita doar din scrierile ap. Pavel către coloseni, capitolul 3:
5 De aceea, omorâţi mădularele voastre care Sunt pe pământ: curvia, necurăţia, patima, pofta rea, şi lăcomia, care este o închinare la idoli.
6 Din pricina acestor lucruri vine mânia lui Dumnezeu peste fiii neascultării.
7 Din numărul lor eraţi şi voi odinioară, când trăiaţi în aceste păcate.
8 Dar acum lăsaţi-vă de toate aceste lucruri: de mânie, de vrăjmăşie, de răutate, de clevetire, de vorbele ruşinoase, care v-ar putea ieşi din gură.
9 Nu vă minţiţi unii pe alţii, întrucît v-aţi desbrăcat de omul cel vechi, cu faptele lui,
10 şi v-aţi îmbrăcat cu omul cel nou, care se înoieşte spre cunoştinţă, după chipul Celui ce l-a făcut.
11 Aici nu mai este nici Grec, nici Iudeu, nici tăiere împrejur, nici netăiere împrejur, nici Barbar, nici Schit, nici rob, nici slobod, ci Hristos este totul şi în toţi.
12 Astfel, deci, ca nişte aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi prea iubiţi, îmbrăcaţi-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândeţă, cu îndelungă răbdare.
13 Îngăduiţi-vă unii pe alţii, şi, dacă unul are pricină să se plângă de altul, iertaţi-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, aşa iertaţi-vă şi voi.
14 Dar mai presus de toate acestea, îmbrăcaţi-vă cu dragostea, care este legătura desăvârşirii.
15 Pacea lui Hristos, la care aţi fost chemaţi, ca să alcătuiţi un singur trup, să stăpânească în inimile voastre, şi fiţi recunoscători.
16 Cuvântul lui Hristos să locuiască din belşug în voi în toată înţelepciunea. Învăţaţi-vă şi sfătuiţi-vă unii pe alţii cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti, cântând lui Dumnezeu cu mulţumire în inima voastră.
17 Şi orice faceţi, cu cuvântul sau cu fapta, să faceţi totul în Numele Domnului Isus, şi mulţumiţi, prin El, lui Dumnezeu Tatăl.
Dacă nu ţi-ai stabilit ca priorităţi în viaţă să împlineşti în fiecare zi aceste cuvinte, sau altele de felul acesta pe care le poţi găsi în Biblie, dacă nici măcar nu citeşti Biblia ca să vezi care sunt cerinţele lui Dumnezeu pentru curăţenie, îţi spun că te amăgeşti singur şi la nimic nu-ţi foloseşte ca, din când în când, să mai dai cu mătura pe lângă tine. Probabil eşti plin de praf, paianjeni şi mizerie dar te consiferi un om bun. Pentru-ca aşa ţi-au spus alţii care, ca şi tine, trăiesc în mizerie. Şi şi-au luat mizeria lor spirituală ca şi etalon al curăţiei. Dar verificarea o va face Dumnezeu după etalonul Lui. Şi nu va fi nici un rabat.
Deocamdată Dumnezeu este foarte supărat pe cei ce se mulţumesc să mai facă curat din când în când, o dată sau de două ori pe an. Domnul Isus ne cerea să veghem pentru-că nu ştim în ce ceas va reveni El. Va veni ca un hoţ, când nimeni nu se va aştepta şi cei ce nu vor fi pregătiţi vor fi aruncaţi în focul cel veşnic, acolo unde este plânsul şi scrâşnirea dinţilor. El vrea ca în fiecare clipă în viaţa noastră să domnească ordinea şi curăţenia. El ne vrea curaţi. Dumnezeu vrea ca noi să fim ca şi Domnul Isus, adică desăvârşiţi. Acesta este standardul şi nu altul. Pentru fiecare clipă a vieţii noastre.
Se mai întâmplă un lucru ciudat primăvara. Toate acele murdării pe care noi le-am aruncat în jurul nostru şi care sunt atât de vizibile după ce se topeşte zăpada, încep să fie acoperite de vegetaţie. Devin tot mai greu vizibile de la distanţă dar dacă te apropii de ele constaţi că sunt acolo, nu au dispărut. Singura soluţie ca ele să dispară este ca cineva să le ia şi să le arunce la groapa de gunoi sau să le ardă. Tot aşa este şi cu mizeria spirituală din viaţa noastră. Lucrurile murdare sunt acolo dar le mai acoperim cu ritualuri şi slujbe religioase ca să nu se vadă. Şi poate că de la distanţă nu se văd dar ele încă sunt acolo. Din când în când mai ies la iveală în viaţa noastră dovedind că nu suntem tocmai ceea cea am vrea să părem a fi. Singura soluţie este să le aruncăm din viaţa noastră, nu să le acoperim.
Dacă pentru a trăi într-o ţară civilizată trebuie să respecţi nişte reguli oare nu ar trebui, pentru a trăi în lumea copiilor lui Dumnezeu să ne supunem regulilor Lui? Pentru mine este interesant să constat că unii dintre românii care in România nu au fost atenţi la acest aspect al curăţeniei, odată ajunşi în străinătate au început să se integreze şi să accepte regulile impuse de autorităţi în această privinţă. Cum ne putem atunci închipui că în lumea lui Dumnezeu regulile le facem noi? Cum ne putem închipui că ni se permite ca în lumea sfântă şi curată lui Dumnezeu să aruncăm cu gunoaie în dreapta şi în stânga şi că putem face tot ce vrem? Că se acceptă murdărie tot anul şi doar din când în când câte un pic de curăţenie? Curăţenia spirituală în fiecare zi ţine de normalitate nu de extraordinar. Pentru-că oamenii sunt chemaţi să se asemene cu Hristos şi nu cu Satan. Cum poate crede cineva că un an întreg seamănă cu Satan, poartă chipul lui şi dintr-o dată, la Paşte se transformă în chipul lui Hristos? Pentru-că, spun ei, au făcut curat. Aceasta este o mare înşelătorie şi va fi, în final, o mare durere pentru toţi cei ce s-au jucat de-a curăţenia şi care nu au căutat în fiecare zi să fie plăcuţi lui Hristos. Cum credeţi că ne vede Dumnezeu atunci când noi dăm cu tone de fard peste mizeria noastră spirituală şi ne împopoţonăm cu ritualuri religioase cât mai extravagante dar mizeria este tot acolo, dedesubt?
Să faci curat nu este neapărat uşor. Trebuie aruncate multe lucruri, trebuie muncit mult la început, dar după ce le-ai aranjat pe toate este mult mai uşor să întreţii curăţenia care apoi chiar începe să-ţi placă. Am putea spune că, în final, este vorba despre obişnuinţă, dacă nu ar fi mult mai mult decât atât. Este vorba despre demnitate. Noi suntem oameni nu porci. Şi suntem chemaţi să trăim ca nişte oameni nu ca nişte porci. Am fost creaţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Mizeria, de orice fel, ne face să nu mai semănăm cu Dumnezeu, dar mai ales mizeria spirituală, păcatul în care astăzi oamenii se bălăcesc, ne face să semănăm cu nişte jivine care grohăie şi se tăvălesc în noroi. Aşa că este nevoie ca încă de azi să trecem urgent la curăţenie. Şi mâine să o luăm de la capăt.
Publică un comentariu