Cu siguranţă că aţi aflat despre cutremurul devastator din Haiti, cutremur care, se spune, este posibil să fi făcut 500.000 de victime. Deocamdată numărul exact al victimelor nu se ştie pentru-că ţara este în stare de şoc. Se spune că acest cutremur ar fi cel mai violent din ultimii 200 de ani. Cu o intensitate de 7 grade pe scara Richter el a fost urmat de cel puţin 13 replici mai slabe dar puternice şi acestea, amplificând starea de panică din rândul populaţiei.
Multe clădiri importante au fost distruse, în special în capitala Port-au-Prince, infrastructura guvernului, şi aşa fragilă, fiind paralizată.
Reprezentanţii Crucii Roşii au anunţat că aproximativ trei milioane de persoane au avut de suferit în urma acestui seism, cel mai afectat fiind oraşul Port-au-Prince.
Din toată lumea au început să curgă semnalele de compasiune. Uniunea Europeană a şi declarat că a deblocat trei milioane de euro pentru un ajutor de urgenţă şi cu siguranţă şi alte ţări vor trimite ajutoare în cel mai scurt timp. Am putea spune că nu numai Haiti este în stare de şoc ci lumea întreagă iar compasiunea faţă de această ţară ar trebui să fie un sentiment general.
Dar pe lângă compasiune s-ar putea să se nască o întrebare: De ce s-a întâmplat aşa ceva?
Răspunsurile ar putea fi diferite. Cineva, care nu crede în Dumnezeu, ar putea să spună că este întâmplarea, sau soarta rea, sau ghinionul. Dar pentru cei ce cred în Dumnezeu acest răspuns nu aduce satisfacţie şi nu lămureşte problema. De ce? Pentru-că noi credem că tot ceea ce se întâmplă pe Pământ, şi nu numai, este sub controlul lui Dumnezeu. Prin natura Lui, Dumnezeu este omniprezent (adică se află peste tot, în acelaşi timp), este omniscient (ştie totul), deci nimic nu-L ia prin surprindere. El este omnipotent (poate să facă tot ce vrea), chiar să oprească un cutremur, din moment ce ştie că va veni, pentru-că El este în afară de timp. Pentru El nu este trecut, prezent şi viitor, El trăieşte înt-un prezent continuu.
Dacă nu cunoşti însă atributele lui Dumnezeu cuvintele Domnului Isus din Luca îţi pot fi de ajutor. Luca 12:
4 „Vă spun vouă, prietenii Mei: să nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, şi după aceea nu mai pot face nimic. 5 Am să vă arăt de cine să vă temeţi. Temeţi-vă de Acela care, după ce a ucis, are puterea să arunce în gheenă; da, vă spun, de El să vă temeţi.
6 Nu se vând oare cinci vrăbii cu doi bani? Totuş, nici una din ele nu este uitată înaintea lui Dumnezeu. 7 Şi chiar perii din cap, toţi vă sunt număraţi. Deci să nu vă temeţi: voi sunteţi mai de preţ decât multe vrăbii.”
Cu alte cuvinte Domnul Isus spunea că până şi un fir de păr, până şi o vrabie, adică cele mai neînsemnate lucruri, sunt sub controlul lui Dumnezeu şi că nimic nu se întâmplă fără voia Lui, nici căderea unui fir de păr şi nici căderea la pământ a unei vrăbii.
Dacă este aşa atunci suntem îndreptăţiţi să ne puneam întrebarea: De ce a permis Dumnezeu să se întâmple ce s-a întâmplat în Haiti?
Sigur că am putea să dăm răspunsuri lipsite de înţelepciune. Ucenicii Domnului Isus au avut parte de frământări ca şi ale noastre şi datorită unor nenorociri pe care nu le-au putut înţelege l-au întrebat pe Domnul Isus de ce s-a întâmplat aşa. Pasajul din Luca 13 este sugestiv:
1 „ În vremea aceea au venit unii, şi au istorisit lui Isus ce se întâmplase unor Galileeni, al căror sânge îl amestecase Pilat cu jertfele lor.
2 „Credeţi voi” le-a răspuns Isus „că aceşti Galileeni au fost mai păcătoşi decât toţi ceilalţi Galileeni, pentru că au păţit astfel?
3 Eu vă spun: nu; ci, dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri la fel.
4 Sau acei optsprezece inşi, peste care a căzut turnul din Siloam, şi i-a omorât, credeţi că au fost mai păcătoşi decât toţi ceilalţi oameni, care locuiau în Ierusalim?
5 Eu vă spun: nu; ci, dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri la fel.”
Noi ca oameni, şi de multe ori greşim în felul acesta, spunem despre cineva care a trecut prin suferinţă şi necaz că a fost pedepsit de Dumnezeu. S-ar putea să fie sau să nu fie aşa. În pasajul citit din Luca 13 Domnul Isus nu spune că galileenii sau oamenii peste care a căzut turnul din Siloam nu au fost păcătoşi, el spune că nu au fost mai păcătoşi decât ceilalţi, deci probabil că au fost păcătoşi şi peste ei a venit pedeapsa lui Dumnezeu. Cei care au fost feriţi de pedeapsă nu sunt mai buni şi trebuie să privească nenorocirea celorlalţi ca pe un semn din partea lui Dumnezeu, ca o şansă acordată lor, care mai sunt în viaţă, ca să se pocăiască. Prin urmare, din textul din Luca 13, putem înţelege că nenorocirile care vin peste lume pot fi un semn al pedepsei lui Dumnezeu dar şi un semn pentru cei ce trăiesc în păcat, şi care nu sunt mai buni ca şi cei ce au fost pedepsiţi, ca aceştia să se pocăiască. Sunt cuvintele Domnului Isus.
Luând în considerare toate acestea cred că este legitimă întrebarea: De ce a permis Dumnezeul suveran, atotputernic, omniscient, să se întâmple această catastrofă?
Mai întâi să mergem la cea mai importantă poruncă din toată Scriptura. O găsim în Deuteronom 5:
4 „Ascultă, Israele! Domnul, Dumnezeul nostru, este singurul Domn.
5 Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată puterea ta.”
Cuvintele acestea au fost întărite de Domnul Isus Hristos. Iată ce a spus El în Matei 22:
34 „Când au auzit fariseii că Isus a astupat gura saducheilor, s-au strâns la un loc.
35 Şi unul din ei, un învăţător al Legii, ca să-L ispitească, I-a pus întrebarea următoare:
36 „Învăţătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?”
37 Isus i-a răspuns: „Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, şi cu tot cugetul tău.”
38 „Aceasta este cea dintâi, şi cea mai mare poruncă.
39 Iar a doua, asemenea ei, este: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.”
40 În aceste două porunci se cuprinde toată Legea şi Proorocii.”
Dacă acest lucru ne este clar şi înţelegem că trebuie să-L iubim pe Dumnezeu din toată inima şi nu este opţional pentru cine vrea şi pentru cine nu vrea, atunci putem face un pas mai departe. Tot în cartea Deuteronom găsim ce vrea Dumnezeul pe care trebuie să-L iubim de la noi.
Deuteronomul 4:1 „ Acum, Israele, ascultă legile şi poruncile pe care vă învăţ să le păziţi. Împliniţi-le, ca să trăiţi, şi să intraţi în stăpânirea ţării pe care v-o dă Domnul, Dumnezeul părinţilor voştri.
2 Să n-adăugaţi nimic la cele ce vă poruncesc eu, şi să nu scădeţi nimic din ele; ci să păziţi poruncile Domnului, Dumnezeului vostru, aşa cum vi le dau eu.
3 Aţi văzut cu ochii voştri ce a făcut Domnul cu prilejul faptei lui Baal-Peor: Domnul, Dumnezeul tău, a nimicit din mijlocul tău pe ţoti aceia care se duseseră după Baal-Peor.
4 Iar voi, care v-aţi alipit de Domnul, Dumnezeul vostru, sunteţi toţi vii astăzi.
5 Iată, v-am învăţat legi şi porunci, cum mi-a poruncit Domnul, Dumnezeul meu, ca să le împliniţi în ţara pe care o veţi lua în stăpânire.
6 Să le păziţi şi să le împliniţi; căci aceasta va fi înţelepciunea şi priceperea voastră înaintea popoarelor, care vor auzi vorbindu-se de toate aceste legi şi vor zice: „Acest neam mare este un popor cu totul înţelept şi priceput!”
7 Care este, în adevăr, neamul acela aşa de mare încît să fi avut pe dumnezeii lui aşa de aproape cum avem noi pe Domnul, Dumnezeul nostru, ori de câte ori Îl chemăm?”
Deuteronom 5:
6 „Eu Sunt Domnul, Dumnezeul tău, care te-am scos din ţara Egiptului, din casa robiei.
7 Să n-ai alţi dumnezei în afară de Mine.
8 Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt sus în ceruri sau jos pe pământ sau în ape sub pământ.
9 Să nu te închini înaintea lor, şi să nu le slujeşti; căci Eu, Domnul, Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc fărădelegea părinţilor în copii până la al treilea şi la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc;
10 şi Mă îndur până la al miilea neam de cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele.”
Având în vedere toate aceste porunci ale lui Dumnezeu iată de ce, cred eu, a lovit Dumnezeu Haiti: pentru-că s-au dus şi s-au închinat după dumnezei străini, trăind în idolatrie.
Ceea ce urmează nu îmi aparţine, sunt informaţii pe care le-am cules şi eu cu ajutorul Internetului.
În 1697 spaniolii au cedat vestul insulei Hispaniola (descoperită de Columb la 5 decembrie 1492) Coroanei franceze, iar noua colonie, botezată Saint Dominique, a devenit în scurtă vreme cea mai bogată din lume. Fiind nevoie de forţă de muncă se estimează că între 1697 şi 1791 au fost aduşi aici cu forţa între 500.000 şi 1.000.000 de sclavi negri. Aceştia au fost supuşi la un tratament inuman: înfometare, tortură, privarea de libertate, etc, din dorinţa de a împiedica formarea unei comunităţi africane puternice, care ar fi ameninţat stabilitatea, organizarea şi profiturile coloniei. Sclavilor le-a mai rămas o singură soluţie: o luptă spirituală. Şi numele acestei lupte a fost voodoo. Practici, credinţe şi ritualuri africane au fost amestecate cu elemente creştine şi apoi sintetizate într-o nouă religie. Astfel că la începutul secolului al XVII-lea toţi negrii din Saint Dominique erau practicanţi voodoo.
Astăzi în Haiti vrăjitoria este o practică frecventă, o realitate privită cu teamă şi respect. Nu numai populaţia este atrasă de magia locală şi voodoo ci şi autorităţile, care tolerează nenumăraţi vrăjitori şi chiar îi vizitează. În Haiti vracii sunt mai căutaţi ca şi medicii, iar ceremoniile voodoo atrag mii de oameni. Voodoo a devenit o religie şi potrivit sondajelor 97% din populaţie crede în voodoo.
În voodoo zeul suprem controlează totul prin puterea şi voinţa sa. Pe lângă acest zeu suprem există un număr foarte mare de spirite numite”Loa”, fiecare cu propriul rol, spirite cărora oamenii încearcă să le intre în graţii prin rugăciuni. Aceste spirite controlează pământul, sănătatea, universul, fertilitatea şi celelalte aspecte ale vieţii, având puterea de a influenţa în bine sau în rău fiecare aspect.
În această zonă bolile ciudate nu conteneau să apară iar condiţiile de viaţă făceau ca vârsta medie de viaţă a unui om să fie de 35 de ani. Aşa că circa 60% dintre practici sunt ritualuri misterioase prin care forţele divine sunt invocate pentru a readuce sănătatea bolnavilor.
Mitul morţii face şi el parte din religie. Se spune că spiritele morţilor care nu sunt onoraţi de familiile lor devin periculoase şi pot pune în pericol viaţa rudelor vii, în timp ce spiritele acelora care sunt onoraţi şi nu sunt uitaţi, pot avea influenţe pozitive. În legătură cu aceasta iată ce spune Dumnezeu: Deuteronom 18:
9 „După ce vei intra în ţara pe care ţi-o dă Domnul, Dumnezeul tău, să nu te înveţi să faci după urîciunile neamurilor acelora.
10 Să nu fie la tine nimeni care să-şi treacă pe fiul sau pe fiica lui prin foc, nimeni care să aibă meşteşugul de ghicitor, de cititor în stele, de vestitor al viitorului, de vrăjitor,
11 de descântător, nimeni care să întrebe pe cei ce cheamă duhurile sau dau cu ghiocul, nimeni care să întrebe pe morţi.
12 Căci oricine face aceste lucruri este o urâciune înaintea Domnului; şi din pricina acestor lucruri va izgoni Domnul, Dumnezeul tău, pe aceste neamuri dinaintea ta.
13 Tu să te ţii în totul totului tot, numai de Domnul Dumnezeul tău.
14 Căci neamurile acelea pe care le vei izgoni, ascultă de cei ce citesc în stele şi de ghicitori; dar ţie, Domnul, Dumnezeul tău, nu-ţi îngăduie lucrul acesta.”
Zeitatea supremă vodoo este numită azi, de către credincioşi, Bon Dieu (Dumnezeu bun) dar în unele ritualuri i se mai spune după numele străvechi – Olorun sau Mawu, care se traduce prin „Şarpele”. Olorun i-a încredinţat facerea lumii fratelui său mai mic, zeul Obatala, iar acesta din urmă a hotărât să stăpânească singur creaţia. Din cauza mândriei lui lumea a ieşit strâmbă şi nedreaptă. Pentru a îndrepta răul produs de Obatala, Bon Dieu i-a trimis în lume pe Loa, îngeri sau spirite călăuzitoare. De altfel termenul voodoo provine dintr-un străvechi cuvânt african, vodun, şi înseamnă spirit. Întreagă această religie se bazează pe spirite.
În timpul ceremoniilor, asemenea zeilor, Loa pot poseda trupurile participanţilor, învăţându-i calea spre nemurire, spre Dumnezeu. În ritualurile voodoo amuletele, obiectele ritualice, sacrificiile de animale, deţin un rol central.
În lume se apreciază că numărul practicanţilor voodoo se ridică la cifra impresionantă de 60 de milioane. Credinţa în spirite a devenit un practică, jucând un rol important în familie şi în comunitate. Practicanţii apelează la preoţi aproape zilnic, pentru a primi sfat şi consultanţă spirituală. Iar preoţii voodoo află răspunsul la problemele credincioşilor în timpul ceremoniilor, când sunt posedaţi de Loa. S-a ajuns până acolo că în Haiti a devenit o practică obişnuită ca în spitale, în timpul operaţiilor, medicii să fie dublaţi de vraci sau preoţi voodoo. De asemenea în orice sat sau orăşel din Haiti există instituţii de îndepărtat blesteme, de cerut noroc, fericire şi viaţă lungă.
Având în vedere toate acestea nu este nici o surpriză devastatorul cutremur care a avut loc în aceste zile în Haiti. Mânia lui Dumnezeu s-a abătut peste o ţară idolatră, mai idolatră decât am crezut.
M-am gândit cât rău face dorinţa omului de a stăpâni, de a avea, de a aduna tot mai mult. Dacă conchistadorii spanioli s-ar fi dus în acele locuri din dorinţa sinceră de a duce Evanghelia la oamenii nemântuiţi alta ar fi fost realitatea azi. Dar dorinţa lor după aur şi bogăţii lumeşti, dorinţă susţinută chiar de liderii religioşi ai vremii, a făcut ca în loc să vină binecuvântarea lui Dumnezeu peste acea parte de lume, să vină blestemul. Au fost preocupaţi de bani nu de sufletele oamenilor. Azi oamenii din Haiti sunt stăpâniţi de demoni şi pedepsiţi de Dumnezeu pentru-că cei ce pretindeau odată că-L reprezintă pe Dumnezeu nu au căutat altceva decât interesele lor materiale. Au mărşăluit sub semnul crucii, dar au făcut de ruşine Crucea lui Hristos, şi din această cauză azi oamenii mai suferă şi trăiesc în întuneric.
Şi azi este la fel. Şi azi interesul material este cel ce primează. Şi azi oamenii stau în întuneric şi se duc în iad pentru-că prelaţi din toate confesiunile religioase nu ştiu altceva decât să-şi umfle buzunarul şi să caute folosul lor, nu al celor mulţi care zac în păcat şi pe care îi aşteaptă iadul. Slujitori cu burţi şi cefe late, cu vile şi maşini de lux, care au acces în cele mai înalte cercuri politice sau economice dar care nu mai au demult acces la Dumnezeu. Şi pe lângă ei viermuiesc o mulţime de „slujitori” care se mulţumesc şi cu firimituri.
Rezultatul? Ca şi în Haiti, dar acum extins la scară mondială, o masă imensă de oameni care trăiesc în întuneric şi care se îndreaptă spre nenorocire şi dezastru. Pentru-că, în final, aceasta urmează. Când toţi vor trăi în întuneric şi toţi vor uita Calea Domnului, la ce să mai ţină Dumnezeu lumea aceasta?
Din tot necazul care s-a întâmplat în Haiti foarte puţini vor lua seama şi se vor pocăi. Cuvintele Domnului Isus sunt valabile şi sunt actuale: „Dacă nu vă veţi pocăi, toţi veţi pieri la fel.”
Numai că în Apocalipsa cap. 9, şi în alte locuri din această carte citim următoarele:
18 „A treia parte din oameni au fost ucişi de aceste trei urgii: de focul, de fumul şi de pucioasa, care ieşeau din gurile lor.
19 Căci puterea cailor stătea în gurile şi în cozile lor. Cozile lor erau ca nişte şerpi cu capete, şi cu ele vătămau.
20 Ceilalţi oameni, care n-au fost ucişi de aceste urgii, nu s-au pocăit de faptele mânilor lor, ca să nu se închine dracilor şi idolilor din aur, din argint, din aramă, din piatră şi din lemn, care nu pot nici să vadă, nici să audă, nici să umble.
21 Şi nu s-au pocăit de uciderile lor, nici de vrăjitoriile lor, nici de curvia lor, nici de furtişagurile lor.”
Cei ce au murit în Haiti nu vor mai putea fi salvaţi. Se pot ruga oricât vracii şi spiritiştii voodoo. Aşa că ceea ce s-a întâmplat acolo lor nu le mai poate folosi, dar nouă da. Să luăm aminte la ce vrea Dumnezeu să ne spună. Şi în România vrăjitoria este la loc de cinste. Aproape că nu găseşti om care să nu fi fost vreodată la vrăjitor, sau descântător, sau ghicitor, sau care să nu consulte horoscopul. Din nefericire sunt oameni care se pretind slujitori ai lui Dumnezeu dar care se ocupă cu lucruri care înaintea lui Dumnezeu sunt o urâciune: cheamă morţii, vorbesc cu spiritele, leagă şi dezleagă, blestemă şi îi ţin pe oameni în întuneric spiritual. Soarta lor este hotărâtă de Dumnezeu, dar până atunci ei fac mult rău. Este foarte probabil că noi românii nu suntem cu mult mai buni ca şi haitienii.
Chiar şi mulţi dintre cei ce spun că sunt pocăiţi au legături cu ocultismul. Dar nu am văzut niciodată oameni mai nefericiţi, mai nenorociţi, mai stăpâniţi de duhuri rele şi mai batjocoriţi de către ele ca şi cei ce s-au dedat la asemenea practici. Fie că au ştiut fie că nu au ştiut ce fac.
Soluţia este să ne pocăim. Să mărturisim răul făcut şi să renunţăm la el. Să ne punem încrederea în Singurul Dumnezeu adevărat: Dumnezeul care a făcut cerurile şi pământul, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt şi să umblăm pe pământ în ascultare de El, aşa cum ne învaţă Biblia şi nu poveştile băbeşti.
Publică un comentariu