Jonathan Edwards a predicat despre distincția dintre umilința evanghelică si umilința legitimă. Ce frumos este limbajul puritan de modă veche. Umilința legitimă – sau ceea ce azi am numi atitudine umilă sau procesul de a deveni umil – este ceva ce până și demonii experimentează. Edwards face referire la Iacov 2:19, care spune: “dar şi dracii cred… şi se înfioară!”. Aceasta este umilința pentru experimentarea căreia nu ai nevoie de o inimă regenerată. Oricine poate experimenta lucrul acesta. Această umilință vine din conștientizarea maiestății, puterii și grozăviei lui Dumnezeu, iar omul se ghemuiește și umilește înaintea lui Dumnezeu.
Apoi, Jonathan Edwards vorbește despre umilința evanghelică, iar cuvântul pe care-l folosește pentru a descrie ceea ce produce această umilință este bunătatea și frumusețea lui Dumnezeu. El spune că într-o inimă regenerată, o inimă care a fost atinsă de har și de Evanghelie, se produce un alt fel de umilință. Când te gândești la ceea ce a făcut Isus pentru tine, inima ta se deschide. Chiar și pe mine, în ciuda tuturor problemelor și ciclurilor repetate de probleme, Dumnezeu mă iubește cu adevărat și mi-a iertat cu adevărat păcatele. Există un fel de umilință care se trezește în inima noastră atunci când îl iubim, adorăm și îi mulțumim lui Dumnezeu cu toată inima.
Am folosit o metaforă pentru a descrie toate acestea. Imaginează-ți că intri într-o sală a tronului imensă, iar regele stă pe tron deasupra tuturor. Ecoul pașilor tăi răsună pe podeaua din marmură, bolta încăperii este foarte înaltă, iar totul este făcut din aur. Ești foarte intimidat să mergi și să stai înaintea regelui. Acesta este un fel de umilință. Așa s-ar simți oricine s-ar apropia de tronul lui Dumnezeu.
Apoi, imaginează-ți că regele coboară de pe tron și îți vine în întâmpinare. Te îmbrățișează. Se bucură că ești teafăr. Te îndeamnă să iei loc la masă cu el, iar tu vei cina în compania lui. Aceasta este un alt fel de experiență, produce umilința într-un fel diferit. Experimentarea acestei bunătății te smerește până la pământ. Așa ar trebui să ne simțim față de Domnul Dumnezeu datorită Evangheliei.
Când ne gândim că Regele regilor a venit pe pământ și s-a coborât la nivelul nostru – devenit un bebeluș, trăind o viață obișnuită, dându-se pe Sine nu numai la moarte, ci și la îngropare, pentru mântuirea noastră, ne dăm seama ce a făcut Dumnezeu pentru noi.
Când contemplăm în toată plinătatea minunăția acestui fapt, nu numai că ne cutremurăm înaintea lui Dumnezeu (deși e important și e o precondiție). Ne dăm seama că bunătatea și frumusețea lui Dumnezeu trezește un nou fel de umilință în noi și ne gândim: cum ne vom mai putea lăuda vreodată când Dumnezeu a făcut lucrurile acestea pentru noi?
Gavin Ortlund, Crossway
Text preluat de la Edictum Dei
Publică un comentariu